Skip to content

Supus vieţii

Iunie 30, 2013

4 005

supus vieţii ca un rost la toate

eu am uitat de spaimă şi minciuni

credeam că-n mine locuieşte teama

dar am pierdut-o printre rugăciuni

 

 eu strâng averi cuvintele rostite

opresc  doar cât îmi  este necesar

şi dăruiesc şi altora speranţe

fără să fac vreun semn  în calendar

 

iubesc  şi ochii care mă  trădează

deschid larg uşa destrămând tăceri

şi nu las visul ce s-a rupt să moară

îl cos  în fir duios de mângâieri

 

când plec nu iau cu mine nici o taină

cu lacrimile mele le-am deschis

cu  buzele care  rostesc azi  crezul

voi săruta icoana şi în  vis

 

 P1080680

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: