Început de lume

traume prea mari ne apasă viaţa

nu mai recunoaştem drumul înainte

nu e timp cu ochii să vezi dimineaţa

din taceri ascunse nu se nasc cuvinte 

în tăciuni văpaia a-nceput să moară

prea multe suspine zac pe unde treci

iedera-ndoielii trupul ţi-l măsoară

şi speranţa pleacă pe alte poteci 

lumea e-n mişcare timp şi spaţiu fură

şi nedumerirea n-o transformă-n crez

patimă pătrunsă de prea  multă ură

mi-e dor  de-nceputuri vreau să le visez

cos de o speranţa prinsă în  chenar

bucurii prin sită  să pot să   strecor

apă curgătoare -n  mirul din  pahar

cu nelinişti unsă ca să ţină dor