Sări la conţinut

Cale nesfârşită

noiembrie 22, 2012

vremuri grele trupul mi-au slăbit

m-au purtat prin ploaie şi prin ger

m-am simţit debusolat stingher

azi  spre altă lume sunt grăbit

 

suflete  în mine eşti curat

te-am păstrat aşa de la-nceput

deznădejdi viclene m-au durut

când credeam în ce-i adevărat

 

am cules speranţe fir cu fir

înfloresc acum să-ţi fie bine

mă strecor prin neguri şi suspine

rouă  sorb din boabele de mir

 

te zăresc plecând  spre alte zări

îmbrăcat  în hainele de gală

desenând chiar linia finală

tânăr ai rămas în aşteptări

 

de noroiul vieţii neatins

spre înalt  o boare sau un dor

suflet vei fi singur călător

spre tărâmul care-i necuprins

Reclame
5 comentarii leave one →
  1. noiembrie 23, 2012 9:59 pm

    Frumoasa poezia!

  2. maminineta permalink*
    noiembrie 24, 2012 7:08 pm

    Multumesc Dragos,durerea te invata cuvinte frumoase.

  3. noiembrie 24, 2012 9:29 pm

    Durerea face parte din noi, ne readuce aminte ca suntem oameni.

  4. maminineta permalink*
    noiembrie 25, 2012 1:28 pm

    asa este, uneori insa e mai greu…

  5. noiembrie 25, 2012 2:40 pm

    Atunci cind credem ca nu ni se cuvine noua durerea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: