Sări la conţinut

Joc de scenă

noiembrie 17, 2012

 

se scutur frunzele de nuc
din ramuri curg lacrimi de sânge
spre iarna vieţii toţi se duc
şi numai dorul strâns mai plânge
ne spălam clipele-n natură
şi potrivim în gând cuvinte
noi te rugăm toamnă te-ndură
păstrează doru-n noi fierbinte

 

dar iată iarna bate-n uşă
şi ne îngheaţă răsuflarea,
în suflete ne-nflor brâduşe
ce-n noapte străjuiesc cărarea
nu văd pe nimeni să tresară
când bucuria-i udă aripa
în temniţă închide timpul
şi cu tăcere-i frânge clipa

 

strâmgem cu patimă  arsură
în călimara din destin
cuvintelor prea  dulci le punem  ură
stropită cu amarul din pelin
închidem mângâierea în culise
şi ne-mbrăcam în straiele de gală
când prea uşor noi renunţăm la vise
şi ne trezim jucând scena finală

 

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: