Skip to content

Dor răsărit

August 22, 2012

 

în ciutura îndoielii  reci

 eu dau de apă

prin bucurie mă strecor

 deşi sunt tristă

în tălpi simt galerii

timpul  le sapă

şi aşteptarea strâns o  leg

într-o batistă

 

patru pereţi

închid o linişte aparte

doar rugăciunea

se înalţă către cer

eu trec din mână-n mână

aceiaşi carte

nu văd lumină

într-un suflet prea stingher

 

dar  ruga mea

sufletul tău vrea să aline

se furişează

prin tăceri cerând iertare

îţi leg un gând

 cu  o speranţă de mai bine

 la căpătâi  dorul plecat

văd cum  răsare

 

 

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. munteanul permalink
    August 22, 2012 3:01 pm

    Trage cerul deasupra,

    Din aripi si frunze

    Unduite in vint.

    Lumea mi-i aproape 

    Si departe mi-i.

    Bradul vesniciei

    E pasare in zbor, 

    Amintiri spiralate,

    A dragonului calator.

    Dorul il stiu, cam doare uneori.

    Toate „versurile” ce le pun pe hirtie le dedic celei ce a dat drumul robinetului poeziei din mine. 

    Doruri usoare! 🙂 Sau daca preferati altfel. 🙂

    ________________________________

  2. maminineta permalink*
    August 22, 2012 3:08 pm

    Ionel, frumoase versuri izvorâte din sensibilitatea ta ascunsă .Continuă,stofă ai din belşug.

  3. munteanul permalink
    August 22, 2012 4:42 pm

    „Dorul il stiu, cam doare uneori” nu era legat de versuri, dar merge si asa. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: