Scrisoarea rămâne pierdută
Noi am rămas,, bobor ,,stresat,,
Cum a zis nenea Caragiale,
Suntem aşa cum ne-a lăsat
Prin berării stăm la taclale.
Nea Iancu s-a tot întrebat
Privind la cei din parlament,
Cum cetăţeanul turmentat
(Beat criţă ) – rămânea atent.
În postul ce era vacant
Crezând că e democraţie,
Scrisoarea către ,,adrisant,,
O frunzărea cu ironie.
Pe orice stradă întâlneşti
Un Farfuridi corpolent,
Şi patru-cinci sunt Tipăteşti
Cu Dandanache-n parlament.
Toţi sunt mişei şi moftangii
Corupţi cu multe angarale,
Atinşi de atâtea nevralgii
De nu au nume-n manuale.
Pe Caţavencu îl vedem des
Pe la tribune, dar trădat,
Căci Trahanache l-a ales
Pe Agamemnon candidat.
Un Pristanda cu telefon
Ce se înclină cu respect,
Te ascultă acum prin microfon
Şi raportează la prefect.
Prin berării stăm la taclale
Suntem aşa cum ne-a lăsat,
Nemuritorul Caragiale
Rămânem un ,,bobor,, stresat.
