Nu vreau
noiembrie 16, 2011
nu vreau să simt tristeţea
ce mă cheamă
nu vreau dureri
speranţa să despice
alung din suflet greul
îl dau vamă
gândul cel bun
spre cer să se ridice
cu tâmple ninse greu
de –a vieţii iarnă
croiesc un drum
prin labirint de gând
nu las rutina zilei
să aştearnă
praful uitării
ziua micşorând
îmi scutur visele
şi sorb cuvinte
uitate-n colturi
pline de tăcere
curajul de-a rosti
îl am în minte
chiar dacă greu
pulsează în artere
nu vreau să simt tristeţea
ce mă cheamă
nu vreau dureri
speranţa să despice
alung din suflet greul
îl dau vamă
gândul cel bun
spre cer să se ridice
3 comentarii
leave one →
gândul cel bun spre cer
în zori de zi
să se ridice
iar zâmbetul tău blând
așa cum știi
durerea-o să despice
va face loc speranței
prin labirint de gânduri
imprecise
iar mâna providenței
o să te-atingă blând
în vise…
Al 2 lea,eşti o binecuvântare la casa Primadonei.Multumesc de vizită.Vă îmbrăţişez cu tot dragul.