Skip to content

Chemare

Noiembrie 12, 2010

zile triste au început să doară

mâine nu-i mai bine decât ieri,

frunzele din pomi încep să moară

să renască-n alte primăveri.

 

glasul ploii ne aduce aminte

de ninsori ce vântul o să poarte,

şi argintul din oglindă minte

când destine adună şi împarte.

 

din icoane sfinţii ne îndrumă

calea dreaptă s-o găsim mereu,

florile se sting de cade brumă

să-ţi apleci privirea e mai  greu.

 

cad secunde în clepsidra sorţii

pleoapele de plumb închid privirea,

se închid iar lacătele porţii

unde încătuşată stă iubirea.

 

din fântâna veacului pustiu

sorb cu grijă doar o picătură,

vreau să mai rămân o clipă viu

 să astup izvoarele de ură.

 

din lumea nebună eu te chem

ştiu că ai rămas de mult orfană,

să înlăturăm  acest blestem

şi să-nchidem de putem o rană.

 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: