Sări la conţinut

Plecare cu dor

septembrie 12, 2010

în vene de poet cioplesc icoană

cu lacăt şoapta o închid în gând,

de ce-ai plecat ? am inima orfană

pământul care-l calci, îl ud plângând.

eu vreau să vii, să luminezi destine

şi cartea vieţii s-o citeşti cu noi,

să bem speranţe doar din cupe pline

şi timpul să-l întoarcem înapoi.

să fie cerul albastru luminos

şi iarba verde cu sclipiri de rouă,

să aducem celor dragi ca un prinos

cleştarul apei pure,  când ne  plouă.

distanţele să nu ne mai despartă

prin  curcubeu un  pod să construim,

cu toţii să intrăm pe aceiaşi poartă

şi tot ce-i  bun în noi,  să dăruim.

de ce-ai plecat ? am inima orfană

pământul care-l calci îl ud plângând,

în vene de poet cioplesc icoană

şi  lacăt şoaptei am să-i pun  în  gând.

16 comentarii leave one →
  1. kushter permalink
    septembrie 13, 2010 10:26 am

    Frumos! Splendid! Profund! Mulţumesc mult!

  2. septembrie 13, 2010 11:44 am

    Mami,
    foarte frumos… mi-a fost dor de o poezie atât de frumoasă. Ar trebui să-mi găsesc timp mai mult să te vizitez. În ultima vreme, m-am lenevit, rău de tot.

    O zi bună

  3. amnesiacgirl permalink*
    septembrie 13, 2010 1:15 pm

    uff 😦 urate sunt despartirile… ne ramane totusi speranta revederii:)

  4. maminineta permalink*
    septembrie 13, 2010 2:51 pm

    Slavic mami, ma bucur tare mult ca am atins o coarda sensibila a inimii matale.De oriunde ai pleca lasi in urma ta parfum de dor.

  5. maminineta permalink*
    septembrie 13, 2010 2:54 pm

    Al 2 lea, timp trebuie sa-ti faci si pentru scris, asta nu a mai facut de mult. Sarutari Primadonei.

  6. maminineta permalink*
    septembrie 13, 2010 2:57 pm

    astept revederea cu nerabdare.

  7. pastel permalink
    septembrie 13, 2010 11:40 pm

    Frumos!

    „de ce-ai plecat ? am inima orfană

    pământul care-l calci îl ud plângând,

    în vene de poet cioplesc icoană

    şi lacăt şoaptei am să-i pun în gând.”

    „Lacat soaptei… ” Ma bucur sincer pentru astfel de potrivire…

    Domnul sa va calauzeasca!

  8. maminineta permalink*
    septembrie 14, 2010 7:57 am

    Stelian, despartirile dor , copii cresc si isi urmeaza drumul, noi ramanem cu lacrimi in ochi sa-i petrecem. Multumesc de trecere.

  9. septembrie 15, 2010 4:36 pm

    frumoasa dar foarte neoptimista

  10. maminineta permalink*
    septembrie 17, 2010 2:29 pm

    Ana, multumesc de trecere.Te mai astept.

  11. mariannicolescu permalink
    septembrie 22, 2010 9:32 am

    V-am simtit amprenta in „Amprente literare” si, din ce am citit din scrisul d.stra, descopar o revelatie, un impuls al gandului revarsat in poezie, de o acuratete si o sensibilitate aparte. Va felicit si o sa va urmaresc scrisul ca un fin cunoscator si un truditor si slujitor al fluierului Euterpei. Va las, cu modestie, un dar al straduintei mele poetice, o poezie:

    QUO VADIS (UNDE MERGI?)
    de Marian Nicolescu

    Când ascunde noaptea visele pe buze
    Şoapta clipei geme pe altar cu norul,
    Tremurând colastra-n gene de lăuze
    Candoarea privirii, vieţii ’i dă onorul…

    Când icoana stearpă de lumină vie
    Tremură gălbuie- candelă-a tăcerii-,
    Se încurcă luna ca’ntr-o colivie
    Picurând speranţă prin oglinda cerii,

    Umblă dezbrăcată durerea prin pod
    Bâjbâind prin carii plânsul sterp şi greu,
    Ascunzând grijanii ca’ntr-un calapod:
    Moarte, alinare, suflet… Dumnezeu.

    Când ascunde moartea visele pe grindă
    Ea, mireasa nopţii, cântă-n Paradis
    Marşul primenirii stors dintr-o oglindă,
    Cu-o ‘ntrebare scursă-n criptă:”Quo vadis?”

    Am vizitat, in ultimul timp, blogul d.lui Cristian Lisandru, un sensibil si prolific poet, pe care-l admir. Salutari si succes atat lui cat si d.stra!
    Cu stima, Marian Nicolescu.

  12. maminineta permalink*
    septembrie 22, 2010 10:17 am

    Marian, poezia e deosebită şi mă bucur că ai publicat-o pe blogul meu.Trecerea ta pe aici lasă o urmă plăcută de viaţă trăită sensibil şi curat.Ar trebui să plublici în amprente unde sunt doar suflete sensibile la frumos.Succes şi drum curat îţi doresc.

  13. mariannicolescu permalink
    septembrie 22, 2010 4:03 pm

    Draga mea, am deja publicate cinci carti (patru de poezie si un roman) pe care le-am scos pe piata, iar a sasea carte (tot poezie) din care face parte si poezia „Quo vadis”, este deja la editura. Multumesc pentru invitatia la minunatul d.stra cenaclu, dar nu stiu daca indeplinesc conditiile impuse de critica. Deja, poate din complezenta, dl. Cristi Lisandru m-a apreciat, dar, cine stie… mai e mult pana departe.
    Oricum, multumesc si succes!

  14. maminineta permalink*
    septembrie 22, 2010 9:20 pm

    Marian, mă bucur foarte mult să aud asemenea veşti.O să caut în librării cărţile tale.Aş aprecia dacă mi-ai spune şi titlurile.Eu personal am sesizat calitatea versurilor tale.Mă bucură prezenţa ta pe blogul meu.Chiar mi-ar face plăcere să cunosc părerile tale legate de ceea ce scriu.Greşeala vieţii mele este că nu am timp suficient pentru scris, scriu repede nu am timp nici să recitesc câteodată şi mai fac greşeli.
    Poezia de calitate mi-a plăcut de când mă ştiu şi am rămas o romantică incurabilă.Mi-ai adus un sentiment de bucurie trecând pe aici. Numai bine şi cât mai multe cărţi.

Trackbacks

  1. Zmeul (II) | Gabriela Savitsky
  2. Politica visului frumos «

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: