Zidul înfrângerii

 

în spirala de timp ce se scurge rapid

eu ascult timorat toate veştile proaste

şi în suflet îmi creşte  ca pe Ana,  un zid

ochelarii să-mi pun, să citesc în  contraste.

 

înghiţind în tăcere, pâinea scumpă a vieţii

traversăm un ţinut plin de şerpi şi de lupi,

n-am putere să alin ce dureri au drumeţii

golul  mare din suflet, e prea greu să-l astupi.

 

suntem mulţi,  părăsiţi la răspântii de drum

n-avem ţel şi speranţa a plecat de la  noi,

bucuria am pierdut, a luat foc  şi e scrum

ne târâm euforic şi  obsedaţi  spre noroi.

 

timpu-îşi strânge spirala, o secundă ne lasă

să ne dezmeticim, să privim drumul drept

gândul nostru să fie la durerea de-acasă

nimeni dorul nu-ţi poartă, de nu esti înţelept.

 

ochelarii să-mi pun, să citesc în  contraste.

şi în suflet îmi creşte  ca pe Ana,  un zid

eu ascult timorat toate veştile proaste

în spirala de timp ce se scurge rapid.