Sări la conţinut

Izvorul toamnei

august 30, 2010

Prea multă căldură, de toamnă mi-e dor

Vreau numai  culoare în frunza ce cade,

Strânsura de lacrimi o fac  un   izvor

Şi-l las să curgă-n cascade.


Miresme din struguri acum mă  încearcă

Rugina-i pe drum, oriunde priveşti

Din raze, un  soare obosit vrea  să toarcă

Să –mi împletească poveşti.


Un nor rătăcit îşi plânge destinul

Cu stropi mult prea calzi, aproape fierbinţi

Aş vrea îmbrăţişarea să-mi stâmpere chinul

Şi dorul nestins de părinţi.


Îmi mângâie fruntea o pală de vânt

Şi gândul cel bun porneşte spre voi,

În taină rostesc al meu  legământ

De azi,  veţi uita de nevoi.


Prea multă căldură, de toamnă mi-e dor

Vreau numai  culoare în frunza ce cade,

Strânsura de lacrimi o fac  un   izvor

Şi-l las să curgă-n cascade.

3 comentarii leave one →
  1. septembrie 1, 2010 9:00 pm

    Frumoase versuri. Chiar că se poate simţi gustul toamnei. Iar fotografiile ales se potrivesc de minune în peisajul literar.

    O seară bună, Maminineta!

  2. maminineta permalink*
    septembrie 2, 2010 7:57 am

    Numai bine Criss mami, liniste sa avem.

Trackbacks

  1. Zi de toamnă | Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: