Pioni de sacrificiu
iunie 30, 2010
pioni de sacrificiu am rămas
în cea mai aberantă din partide
am mai striga, dar nu mai avem glas
şi nimeni uşa, nu ne-o mai deschide.
loc mai avem puţin în lumea mare
nici la tribună nu suntem poftiţi
trei sferturi ne gândim la o schimbare
dar ratăcim pe drumuri, uluiţi.
imagini desenate pe retină
în alb şi negru poartă sus pe val
numai nebunii caută lumină
pionii amărâţi, vor doar un mal.
stăm agăţaţi în firul prea subţire
înconjuraţi de ură şi minciuni
nu mai avem nici loc in cimitire
iar Cel de sus, nu mai face minuni.
pioni de sacrificiu am rămas
în cea mai aberantă din partide
am mai striga, dar nu mai avem glas
şi nimeni uşa nu ne-o mai deschide.
nu mai avem nici loc in cimitire
Slavic mami, cam asta e adevarul.Se construieste mereu, iar cimitirele au ramas cu acelasi spatiu.
Foarte inspirata poezia!
Din ce in ce simtim mai tare ca locul nostru nu mai e aici, in tara asta.
Ma ingrozesc cand aud ca multi vad o scapare in D. Diaconescu.
Istoria se repeta.
Primadona, nu stiu mami ce batraneti o sa avem.Vai de noi.
Nu fiți pesimiști – totul va fi și mai rău. Noroc că suntem înzestrați cu efemeritate, că de altfel…
La tribună sunt poftiţi numai cei care deşi ar trebui să vorbească în numele poporului, ne-au uitat şi vorbesc numai pentru binele lor.
Cristi,ma gandeam si la tribunele lumii, noi ca tara nu mai suntem invitati nicaeri,din cauza cui ?