Sări la conţinut

A plecat Mile

martie 24, 2010

Mile ne-a părasit pe toţi

S-a dus, un înger ca să fie

Rămânem în singurătăţi

Să-l aşteptam o veşnicie.

 

A ars cu flacără deschisă

Ne-a încălzit  a sa căldură

Fără speranţa lui promisă

N-am fi ştiut ce-i apa pură.

 

Curg  lacrimi  peste tot  suvoi

Durerea asta-i mult prea clară

Şi vom  purta Doamne cu noi

Cât vom trăi aspră povară.

 

Că n-am ştiut să preţuim

Un suflet bun şi iubitor

Şi de vom vrea să dăinuim

De Mile o să ne fie dor.

 

Ce meserie ai ?

Citeşti mai tot ce-ţi cade-n mână, urmezi un cod, eşti poate trist, pleci de acasă o săptămână, se cheamă că eşti ziarist. Zici ştirea din mijloc de ape ce –au inundat gospodării, ajuţi copii ca să scape şi faci mereu fotografii. Nu-ţi pasă de furtuni şi ger, suporţi căldura cea mai mare, te rogi la Dumnezeu din cer, să aibă de noi îndurare. Pe faţa ta amare lacrimi se strâng şuvoi pentru bătrâni, când la sfârşit de viaţă află că-n casă nu mai sunt stăpâni.

Şi ce rezolvi ?

Tu lupţi cu vorba, cu cuvâtul, să mai rezolvi azi o problemă şi disperarea-ţi taie avântul, poţi chiar uşor sări din schemă. Supervizează un şef mare, ce ştire ai adus cu tine, strecori şi apele murdare, vrând  adevărul a-l susţine. Dar când cuvântul tău atinge cu adevărul vreun obraz, ia foc , nimic nu-l  poate stinge, pe loc se-toarce un macaz. Eşti o ţigancă împuţită, nu cunoşti reguli, n-ai habar, o meserie pătimită, fără un ban în buzunar.Te prinde noaptea pe la porţi, să apară unul să declare, eşti nemâncat abia suporţi, însă duci  ştirea la ziare.

Mai poţi ?

Intri cu teamă prin palate şi calci cu grijă pe covoare, aprtamentul tău e-n rate şi abia  cumperi de mâncare, iei situaţii în răspăr, cauţi o pată să apară  şi atunci când vezi un adevăr, îl simţi, începe să te doară. Eşti  ostenit, târziu în noapte, ieşi din metrou şi n-ai o pâine, treci în revistă alte fapte şi aşa aştepţi ziua de mâine.

Dar Mile n-a mai vrut sa aştepte…

4 comentarii leave one →
  1. martie 25, 2010 12:15 am

    Dumnezeu sa-l odihneasca de-a dreapta sa!

  2. maminineta permalink*
    martie 25, 2010 8:25 am

    Pleaca prea tineri oamenii buni, nea Costache.Asta doare rau.

  3. mai 8, 2010 11:50 am

    Intr-o tara pierduta pe urmele propriilor pasi omul acesta minunat m-ar fi facut mandru ca sunt roman ! daca nu ar fi fost un sarb.Si ce sarb, un leu : Mile – Inima de Leu !!!

    Te salut Mile, m-a impresionat forta ta interiora, transpusa intr-un curaj nebunesc.Iiti multumim pentru tot ce ai facut, erai parca mereu din alt film, dintr-o tara de oameni curajosi, luptatori, asa cum noi nu mai suntem.

    Draga Dumnezeul nostru ai grija de Mile, te rog.
    O divizie de ingeri pierduti prin univers in mii de galaxii are cu siguranta nevoie de un sarb minunat ca Mile.

    Nu o sa iti para rau, Dumnezeu ai sa vezi. Cu toate astea Mile fratele nostru o sa ne lipsesti 😦

    Poate intr-o zi o sa ne intalnim din nou, in marele regat al universului 😦
    Pana atunci frate, steagul sarbesc il vom purta in inima noastra , in inima amintirii unui leu.

    Mile o sa ne lipsesti.

  4. maminineta permalink*
    mai 10, 2010 8:21 am

    Luchian-pentru noi Mile a insemnat ceva.Ne obisnuisem cu glasul lui inconfundabil, cu vorbele lui care ne ungeau sufletele si ne faceau mai buni.Dumnezeu a avut nevoie de el si ni l-a luat .Ne va lipsi toata viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: