Skip to content

Constatarea lui Cristian Lisandru ne doare

Noiembrie 23, 2009

  Foto: Amnesiacgirl

Pierduţi prin ceaţa crizei mondiale, încercăm să trăim în fiecare zi mai bine. Guvernanţii se iau de revere cu sindicatele, am uitat de poezia care nu mai atrage aproape pe nimeni, fiind considerată materie siropoasă şi desuetă, navigăm cea mai mare a timpului pe internet şi nu mai avem răbdarea să răsfoim o carte, iar anotimpurile ne marchează încetul cu încetul, îmbătrânindu-ne prematur şi ireversibil. În aer pluteşte mirosul tristeţii. Izul vechilor şi noilor regrete se insinuează în suflete împreună cu cel al regretelor viitoare, optimismul se află permanent pe năsălie, cu mâinile pe piept, păşim prin bălţile unei toamne care ne păcăleşte prin ploi ce nu pot spăla petele de pe conştiinţe şi cântăm în gura mare „Altădată, altădată, o s-o facem şi mai lată!” Suntem cu fiecare zi care trece din ce în ce mai apăsaţi şi împovăraţi de grija pentru ziua care urmează, plânge leul devalorizat în portofele ascunse prin buzunare şi, cu ochii către cer, unii dintre noi aşteaptă un semn divin care nu va veni niciodată. Bătrânii spuneau că „Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în traistă” sau că „norocul şi-l face omul cu mâna lui”. Norocul… Ne considerăm norocoşi dacă rămânem în continuare încadraţi în câmpul muncii, tinerii rumegă gânduri de ducă spre orizonturi îndepărtate, în speranţa că talentele lor vor putea să fie puse în valoare în curtea altora, iar ţara lâncezeşte… Aceasta este senzaţia actuală – lâncezeală la nivel naţional, punctată din când în când de întâmplări prezentate de posturile de televiziune la ore de vârf. Anul 2010 N-ARE semne bune, am putea să spunem, în pofida obişnuinţei de a crede că „speranţa moare ultima”. Când speranţa este pusă cu spatele la zid, când se trage în ea cu toate armele de distrugere în masă a speranţelor, este foarte greu să guşti optimism pe pâine… România lâncezeşte. Şi, odată cu ea, noi – cei care privim spre mâine cu mânie sub gene…

 

Oameni buni, drumul drept ne duce inainte, celalalt doar ocoleste…

Criss, am luat virajul gresit.

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. claudia permalink
    Noiembrie 23, 2009 2:49 pm

    Felicitari pentru blog, esti deosebita!

  2. maminineta permalink*
    Noiembrie 23, 2009 3:23 pm

    Claudia, bine ai venit.Vizita ta ma onoreaza, banuiesc sensibilitatea sufletului tau, simt caldura gandului bun.Iti doresc sa ai un drum luminos plin de bucurii.Te mai astept.

  3. Noiembrie 23, 2009 3:25 pm

    Mulţumesc mult pentru preluarea acestui text destul de trist… Îţi doresc o săptămână cât mai bună, în pofida realităţii sumbre care ne înconjoară…

  4. maminineta permalink*
    Noiembrie 23, 2009 3:42 pm

    Criss, tu ai vazut totul cu ochii larg deschisi, multi nici cu ochelari nu vad realitatea.

  5. Noiembrie 24, 2009 12:24 pm

    Eu sunt ceva mai optimist…

  6. maminineta permalink*
    Noiembrie 24, 2009 8:36 pm

    Vania,unde ai gasit optimismul ? da-ne si noua adresa, ca ne scufundam de tot.

  7. Noiembrie 25, 2009 3:30 pm

    Din şapte decembrie, cel puţin, vom auzi mai rar discursurile unor descreieraţi…

  8. maminineta permalink*
    Noiembrie 25, 2009 4:11 pm

    Scapam de discursuri, dar o sa ne confruntam cu greutati materiale, deja la noi nu mai sunt bani de salarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: