Skip to content

Bunicul

Octombrie 14, 2008

Se duce-aplecat de povara pe drum

Cu griji si necazuri, dar sufletul mare

Le da la copii ce aduna si-i bun

El  nu are preget, odihna nu are

 

Se zbate-n nevoi , se culca plangand

Mai trece o luna, mai trece o vara

De toate el strange,si-l poarta un gand

Sa aiba copii ce lua de la tara

 

Nu plange ca-l doare,ca vremea se duce

Si vine culesul,e toamna in toi

Priveste cu dor ajuns in rascruce

Asteapta vreun gand sa vina-napoi

 

E grea batranetea, picioarele dor

Si asta mai des in fiece an

Mai rau e pe ploaie, mai rau e pe nor

Mai trece cu gaz, cu spirt ori lipan

 

Dar la sarbatori, se bucura tare

Ca-i vin copilasii, i-aduc si nepotii

Si pun masa-n curte, nimic nu-l mai doare

Si grijile fug,cand se-aduna cu totii.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Octombrie 14, 2008 11:57 pm

    Frumoase versuri. Tu le scrii? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: