Sări la conţinut

iunie 12, 2021

Eu mi-aș dori să nu-mi mai amintesc, de primăvara noastră de demult, mă arde un fior Dumnezeiesc când vocea ta la telefon ascult și lacrimi cad în cupa călimării, în care tocul zace ascultând, arvună în arginți aș da uitării de m-ar purta în brațe după gând. Am luat din viața asta doar puțin, rău n-am făcut la nimeni, niciun pas nu m-a purtat departe de destin și-acum numai o stramă mi-a rămas…o duc cum știu, apasă, mă apleacă și nu mai pot privi zorii cei noi, pe cine să întreb ce va fi mâine și eu și tu, vom fi feriți de ploi..? Ne trece timpul împărțit în clipe spre marginile-acestui univers, se-mpotmolește-n neguri, vrea să țipe, țintește taina ultimului vers ce îi așterne liniștea din seve ce curg adăpostite de cuvânt, iar tu înconjurat de-atâtea Eve, lași urme de iubire pe pământ. Balanța nu măsoară doar tăcere, tipsia-i plină, sunt speranțe, dor, sunt multe lacrimi și multă durere, dezamăgirea mea e un izvor și nu s-a scris vreodată în cuvinte, doar s-a simțit și știți că e așa, iubirea dintr-o inimă fierbinte îți dă în foc tot zațul la cafea…

Oameni buni, privesc acum, bolta cerului albastră, liniște în suflet am, că vă am pe dumneavoastră, lângă mine stați un pic să vă simt în suflet dorul, îl strâng tot și-apoi dezleg băierile, las izvorul să se limpezească iar , unda să i-o sorb cu sete, ca speranțele din suflet să mă ardă, să mă-mbete.Oameni buni, trăim cu toții vremuri noi, dar facem față și purtăm stindardul vieții , cum viața ne învață, luăm puțin din fiecare și ne facem adăpost, am venit pe lumea asta fiecare cu un rost, de greșim și recunoaștem, lecția nu se mai scrie, când plecăm rămâne totul testament pe o hârtie. Oameni buni, de ne dăm mâna-n bunătate și iubire, răul va pleca din suflet și atunci doar cu-o privire poți să muți din loc un munte, doar cu-o Dunăre albastră, liniștea crește în mine că vă am pe dumneavoastră, vă trimit un dor pe seară, ochii blânzi să vii mângâi, să puteți să puneți capul, liniștiți pe căpătâi.

iunie 9, 2021

Lasă sufletul să simtă…

martie 30, 2021

Lasă sufletul să simtă…

un aprilie cald ne îmbie timid să parcurgem tot drumul, să sărim peste zid și-n miresme de flori să-nălțăm iar altare iar în suflet curat să pictăm lampadare cu speranțe mai mari să-mplinim legământul și-n lumina din noi să sclipească cuvântul să fim buni, să trăim cum ne-nvață scriptura dintre noi să dispară, invidia… ura…eu vă chem, să fim toți, să deschidem o poartă și-mpreună mereu să găsim altă soartă Creatorul ne dă, doar să știm folosi bunătatea și mila, să-nvățăm a iubi orice floare ce-n suflet ne aduce sublim și ca ea, bucuroși, ce avem să-mpărțim s –aruncăm în abis, ura grea și minciuna și să dăm înzecit numai vieții arvuna primăvară în suflet, primăvară în gând înfloresc corcodușii, vișinarii pe rând frunze verzi se ridică, curioase spre cer de ești om nu poți ști al naturii mister te apleacă să vezi peste tot toporași în culoare se-opresc ai drumeților pași iar privirea te poartă înspre tot ce e verde bucuria pornește de-o refuzi, ea se pierde hai, în suflet curat, să pictăm lampadare și-n miresme de flori să-nălțăm iar altare să parcurgem tot drumul, să sărim peste zid cum aprilie cald ne îmbie timid…

martie 25, 2021

Corcoduși ning petale, vișinari îndrăznesc, să deschidă spre lume, (să privească – gândesc), ochii lor puri și albi cu stamine gălbui, întind brațe spre cer , rugă spun Domnului, să le dea iar speranță și în sâmburi putere să rodească din nou pentru noi mângâiere. Merg desculță prin timp și mă bucur acum, de corăbii de vis, de cuvânt și de drum, de albastre mirări, de parfum acrișor și tot caut mereu să ascund al meu dor. Primăvară tu ești o crăiasă din cer, ce ne-aduci tuturor insomnii și mister, te iubim și te vrem lângă noi să rămâi, primăvară mi -aduci, dorul meu cel dintâi…Soarta mea e amară, ursitoarele-au spus, că purta-voi povară gândul meu nesupus, că voi merge pe-un drum înspre margini de-abis și-am nevoie mereu să mă apere-un vis. Timpul trece și lasă peste noi clipe iar, ziua trece și alta vine în calendar, corcoduși ning petale, vișinarii privesc omul ce nu mai știe să trăiască firesc…

Viață- drum cu pulbere

martie 20, 2021

și trece clipa, vrem nu vrem, iar vine primăvara

un vânticel se plimbă-ncet , acum se lasă seara

dau pomii-n floare, ce splendori natura ne arată

și câtă liniște e-n noi, la fel ca altădată

un ciripit  ca un alai în zare se aude

pășesc cu teamă să nu stric culoarea ierbii crude

mi-e sufletul de tihnă plin și dorul nu-mi dă pace

că aș fi vrut să te alin, de-ai fi venit   încoace

să stăm pe-al prispei gând cu drag, să depănăm de toate

și să ne răsfățăm privind , minunile brodate

de primăvara ce-a venit și pentru noi azi cerne

doar bucurii peste tristeți , în clipele eterne

deodată trece -un nor răzleț  și-o stea văd lângă lună

iar gândul meu pleacă voios spre tine ca să-ți spună

că mai e timp de cheltuit pe armonii depline

că viața asta nu-i nimic, când  nu ești lângă mine

Fior pierdut

martie 20, 2021

mă-ndepărtezi de tine și mă doare

e rana prea adâncă , sângerează

eu sufletul  l- am pus într-o scrisoare

 ți l-am trimis, nu știu ce mai urmează

nu-ți cer nimic, eu doar îți dăruiesc

și martor, Creatorul, doar el știe

cât de profund e dorul, cât iubesc

când  lacrima îmi vărs în poezie

și trece timpul clipă după clipă

iar ochii mei nu se opresc din plâns

cum o să zbor acum fără aripă

și unde dorul tău este ascuns ?

atâtea gânduri am trimis la tine

și -am tot sperat ca poarta să-mi deschidă

să țes în jurul tău drumul spre bine

dar m-am lovit de – un zid de cărămidă

pe care l-ai zidit să te-nconjoare

să nu mai pot să mângâi visul tot

unde să te găsesc? de ce mă doare?

din suflet n-am putere să te scot …

grădini de adrenalină  te îmbie

și vrei atâtea inimi să dezmierzi

rămân să scriu cu dorul … poezie

să-ți lumineze drumul când te pierzi

Descătușare

martie 11, 2021

Viața mea nu a fost cum am vrut

și trăiesc  părăsită-n trecut

gândul meu călător a rămas

nicăieri nu mai face popas

părul meu pe la tâmple e nins

VORBA TA-  gândul meu a atins

ochii mei lăcrimează și-acum

când  poveri se adună pe  drum

Mai demult eram doi, eram tineri

și-ai plecat de acasă-ntr-o vineri

de atunci tot aștept să revii

să mă-ntrebi ce mai fac… vrei să știi ?

cum secunda tot trece mereu

și te- aștept, nu mi-e bine , mi-e greu

culeg clipe de timp în zadar

și le-nchid într-un tainic sertar

Așteptările toate mă dor

lacrimi curg de-au ajuns un izvor

nu mai caut prin lume nimic

un cuvânt ți-am trimis într-un plic

cu-o adresă greșită-n destin

și-aș fi vrut doar un pic să-mi alin         

dorul tot ce –a plecat într-o vineri

mai de mult când eram așa tineri

Omule,

martie 11, 2021

Femeia de care vorbești

ți-a văzut sufletul cum este,

i-ar fi plăcut să o iubești

dar și să simți cât te iubește

până la cer și înapoi

în lacrimi și-a scăldat iubirea

și-ar fi dorit ca amândoi

să colindați nemărginirea

De ziua ta ea  îți dorește

să-ți împlinești atâtea vise

să poți simți cât te iubește

și nu în zboruri compromise

doar înălțimea să vă ție

când  nu sunteți legați în hamuri

iubirea va  rămâne vie

și înflorită sus pe ramuri

Tristețile să nu vă prindă

oricare clipă cheltuită

să deseneze-ntr-o oglindă

simțirea voastră împletită

cu-a lunii strălucire pală

 și cu a soarelui lumină

să îmbrăcați haine de gală

îmbrățișați fără de vină

Hai, omule, învață rostul

și nu te speria ușor

nu calcula la toate costul

când pentru tine curge  ,,DOR,,

de sus e dat să înțelegi

iubirea pură este rară

de ai puterea s-o alegi

ea nu va deveni povară

Fii blând, fii bun, fii iertător

alină-i rana când o doare

din când în când trimite-i dor

scris pe-o petală la o floare

și ai să vezi cum se revarsă

asupra ta râuri de miere

ce-s liniștesc inima arsă

și-o vindecă cu mângâiere

martie 11, 2021

Mâine vine primăvara, sufletul să-ți fie plin de parfum și de culoare, cu o vorbă te alin  și-ți doresc numai iubire prinsă-n petale de flori, gânduri bune, fericire, în simțire doar fiori plini de-o bucurie-aparte pe care doar tu s-o știi, vine cel ce dăruiește și spre el  tu  poți să vii să primești simbolul care poartă-n el nemărginirea, zborul într-o altă lume -să descoperi cu privirea frumuseți ce-s ies în cale  , când în doi poți să privești, alb și roșu pe-o copertă de speranță ca-n  povești. Șnurul leagă împreună două suflete ce vor, să găsească –n astă lume o trăire-ntr-un fior stăpânit de-o energie vie, tandră, iubitoare, prețuiește-l de-l primești, poate fi o simplă floare, un trifoi cu patru foi, un coșar , o gâză mică, tu privirea înspre cel ce dăruiește ți-o ridică, mulțumește-i cu un zâmbet și c-o vorbă să-nțeleagă că îi dăruiești în schimb doar iubirea ta întreagă!

martie 11, 2021

Un soare blând răsare lin mi se răstoarnă-n plete, tăcute umbre rătăcesc acum pe un perete, doar mie mi se pare oare că vine primăvara? Privesc cum buburuze ies la joacă până seara. În pomii goi seva tot urcă spre alte începuturi, hrănește mugurii cei noi cu blândele săruturi, întinerește un altoi ce drumul și-l croiește e-atâta liniște în tot ce sufletul iubește. În iarna ce-a trecut acum, bezmetică și tristă, mai toți am strănutat  covid în mască și-n batistă, în suflete pline de chin, aveam doar întrebarea, pe unde Doamne s-alergăm, cum să găsim cărarea? Nu ne răspunde Domnul azi, e liniște-n înalturi, iar oamenii doar puncte sunt n-au cum să facă salturi, doar sufletul din fiecare în rugă se –adâncește când  primăvara ce-a venit în ii se primenește. Începe flori a parfuma și a picta culoare pe câmpuri verdele ridică doar soarelui  altare și dintr-o dată vrem, nu vrem, natura iar învie, minunății împarte iar și lui , îmi dă și mie….Tăcute umbre rătăcesc acum pe un perete, un soare blând răsare lin și-mi strălucește-n plete!