Skip to content

Moșul și-a adus aminte

Decembrie 6, 2016

33

 

 

 

 

 

nu te-așteptam, nimic nu ți-am cerut

treceau secunde de-nțelesuri pline

ai căutat adresa sau ai vrut

să –mi pui în ghete clipele senine

 

în dimineți pe aripă de gând

o clipă călătoare și tăcută

descoperi  în ochii –lăcrimând

scânteia  în speranță prefăcută

 

și curse idealul unui vis

spre alte încercări obositoare

când ai fost tânăr multe mi-ai promis

dar tinerețea-i fire trecătoare

 

atâtea  ierni te-am așteptat  la geam

speram din înălțimi să te cobori

și-n vremea asta când nu mai speram

mi-ai pus în ghete un buchet de flori

 

 

Urme de nădejde

Noiembrie 25, 2016

77

 

am speranță în gând și  în suflet lumină

nu mă las pustiit de o iarnă, să vină

cu  tot viscolul ei troienind  așteptări

prinse-n umbre prelungi să înoate mirări
nu mă las doborât de durere   și chin

cos alt tiv la viață și spre cer mă închin

am un rost pe pământ și învăț din greșeală

și-n credința din suflet, n-am nici pic de –ndoială

mulțumesc Celui Sfânt când din somn mă trezesc

nu fac umbră degeaba pe pământ îl muncesc

zi de zi, ceas de ceas dau la alții ajutor

și în suflet curat- am să fac până mor

din puținul ce strâng, eu împart la oricine

când  nu are deajuns, cred c-așa se cuvine

să fiu bun, să fiu drept și la toți de-ajutor

să  las urme pe drum de nădejde și dor

 

căutări astrale

Noiembrie 24, 2016

7

 

 

 

de când ne știm  am căutat izvoare

cu apa limpede, pură

și rece

și din lumină  soarelui

comoară

am făcut pod

s-avem pe unde trece

margini de cer legam la gât

cu fundă

de borangic , țesută în război

și n-am văzut,

un viscol sta la pândă

să troienească

liniștea din noi

nu ne păsa, vroiam liberi să fim

să existăm

 în alte emisfere

tânjeam să-ți fiu și tu

doreai să-mi fii

un amalgam de patime

rebele

argintul  de la tâmple ne arată

că iarna e aproape

o să vină

va ninge alb

pe suflete pierdute

va ninge alb

 pe gânduri de lumină

 

 

prea târziu

Noiembrie 22, 2016

6

 

 eram tineri, frumoși, neștiutori

tu n -ai avut curaj,

eu n-am avut răbdare

și  vântul  vieții a bătut

și ne-a risipit

ne-am reântâlnit acum

cu argint la tâmple

trecuse viața peste noi

cu umbrele ei

doar privirea ți-a rămas aceeași 

acum puteam citi

tot ce scrisese-i pe retină

iar tăcerea ta

îmi spune atât de multe

un fluid între două suflete pereche

care s-au regăsit târziu

două suflete ce trec vămi

fără pașapoarte

spre porțile-ntâmplării

în traista sufletului meu

nu port regrete

port urmele pașilor tăi

pierduți în arcadele timpului

 

respir lumină

Noiembrie 21, 2016

8

 

 

din negură încerc să mă  strecor

înspre lumină gândul mă tot poartă

îngreunat de nesfârșitul dor

nu pot deschide lacătul la soartă

mă chinui, dar nu pot să reușesc

poteca vieții mele nu e lină

în suflet chipul tău nepământesc

frământă un aluat cu-adrenalină

 

mă zbat între tăceri ca un arete

ce-n colivie prins n-are scăpare

cu aripile bate în perete

spre strălucirea lumii călătoare

nu pot deschide lacătul la soartă

îngreunat de nesfârșitul dor

înspre lumină gândul mă tot poartă

din negură înspre lumină zbor

 

ți-am scris

Noiembrie 20, 2016

4

 

 

eu ți-am scris iarnă, nu mai  fi grăbită

mai vrem un pic de toamnă  pentru noi

cad frunzele și împletesc covoare

pe asfaltul vieții , pomii rămân goi

dar poartă-n sevă alte începuturi

alte-nfloriri și-n sâmburi multe vise

nu mai aduce viscol în  speranță

vrem amintiri ascunse în caise

tu rătăcește-ți pașii-n altă parte

mai vrem un pic de adevăr sublim

știm că aduci cu tine frumusețe

îngăduie-o secundă  să privim

cum dorul nostru tremură-n clepsidre

un ceas cu minutare de tăceri

înmuguresc cuvintele-n  poeme

și vrem ca azi să nu se piardă-n ieri

cad frunzele și împletesc covoare

pe asfaltul vieții , pomii rămân goi

eu ți-am scris iarnă, nu mai  fi grăbită

mai vrem un pic de toamnă  pentru noi

 

 

urme după noi

Noiembrie 16, 2016

12

 

 

 

tulpină eşti şi umbră faci  în soare

când din dureri îţi strigi spre lume rostul

vin primăveri şi veri, furi din culoare

şi-ţi zugrăveşti cu ele  adăpostul

îţi plac şi toamnele pline de roade

şi ruginiul frunzelor ce mor

iei doar puţin când ştii că nu se cade

din seva lor  să te-mplineşti izvor

din iarna ce-o aştepţi furi albul pur

ce-ţi creşte pe-a ta tâmplă ghiocei

ştiind ce va urma pictezi contur

ce-a fost s-a dus,ce va veni să iei

şi-n anotimpuri ce or să mai vină

spre rădăcini iubirea s-o petreci

uşor sau greu n-ai avut nicio vină

că ţi-au  rămas doar   urme pe poteci