Skip to content

plâns ascuns

august 25, 2016

 

 

pe Tanța cu ochii  ca cerul senin

și șorțul cu flori

Costel o văzu și scăpă un suspin

prea plin  de fiori

cu berea în mâini ea dansa fredonând

un cântec duios

la cârciumă-n sat un bărbat blestemând

privește în jos

el uită nevasta își uită necazul

i-e sufletul gol

privește pe Tanța-i roșește obrazul

și mersu-i domol

abia îndrăznește să-i prindă privirea

s-o-nchidă în el

nu știe de ce dă clocot iubirea

că-l strigă Costel

cu părul ei blod, l-atinse puțin

și sufletu-i zboară

din inima ruptă el scoase-un suspin

pe corzi de vioară

povestea se-ncheie,Costel se întoarce

la cele lumești

în sufletu-i plin o lacrimă stoarce

așa-i când iubești

și merge spre casă așa ca drumeții

prin tainice sfere

nevasta il știe plecat cu băieții

să bea doar o bere

 

 

răscumpăr timp

august 22, 2016

9

 

 

 

mergeai tăcut pe margini de-ntâmplare

când te-am găsit,  erai de dor strivit

aveai pe suflet sute de tipare

și doar un gând de inimă tivit,

trăiai  în anotimp fără lumină

și umbre reci ți- adăposteau privirea

te-am dezbrăcat de frici, n-am nici o vină

că n-am găsit pe nicăeri iubirea

 

dar am găsit tristeți, le-am pus deoparte

și-ți caut iar prin gânduri tulburarea

durerea ta în două se împarte

aș vrea   să-ți simt din nou îmbrățișarea

dar nu mă vezi ai ceață în privire

mersul ți-e greu și trupul obosit

nu mai păstrezi de-atunci vreo amintire

ți-e drumul lung și fără de sfârșit

 

n-am cum răscruce-n drumul tău să pun

să ai putere răul  să-l îndrepți

nasturi deschei la gândul cel mai bun

și vreau să cred că stai să îl aștepți

să te învețe cum e zborul drept

pământul cum să-l vezi din înălțimi

să simți zvâcnirea clipei,  tare-n piept

să prinzi aripi zburând cu  heruvimi

 

 

miraj

august 22, 2016

2

 

ce ani frumoşi… noi doi , tu încă-mi eşti

miraj, tăcere- argint de lună plină

în gândurile mele tu trăieşti

înveşmântată-n dor de Cătălină

 

mai vreau o mângâiere, un alint

dorinţe ce mă rod cu disperare

găsesc cuvinte spuse ce mă mint

şi –n suflet creşte-o rană ce mă doare

 

unde-ai fugit ? pe ce margini de vis

îţi despleteşti cosiţa ? pentru cine

ai rupt cununa , tot ce mi-ai promis

te simţi acum iubită ? ţi-e mai bine ?

 

m-ai lăsat singur să colind poteci

să nu fiu fericit nici zi nici noapte

doar  urma să-ţi sărut pe unde treci

şi vântul să-mi aducă a tale şoapte

 

în gândurile mele tu trăieşti

înveşmântată-n dor de Cătălină

ce ani frumoşi… noi doi , tu încă-mi eşti

miraj, tăcere- argint de lună plină

 

 

 

acasă

august 18, 2016

1200px-RO_BV_Margaretă

 

 

trăiesc  aici, sunt doar o floare fină

ce-și trage seva din pământ străbun

ridic un lujer drept înspre lumină

și cresc un suflet tandru, pur și bun

 

în dimineți cu rouă mă trezesc

absorb din raza soarelui culoare

și cu iubire pură altoiesc

destine rătăcite , cer iertare

 

la brazda răsturnată de tractor

la mâna ce-a plivit o buruiană

îmi urcă-n suflet sevă, numai dor

când mă închin la maica din  icoana

am înflorit pe plaiul românesc

semințe am lăsat să încolțească

udate cu har pur   dumnezeiesc

ca  peste ani să supraviețuiască

 

 

punct de sprijin

august 17, 2016

6

 

 

 

tu caută  în suflet

vezi, poate este gol

nu-l umple cu uitare

nu poți juca un rol

pe scena  vieții,  timpul

din când în când stă-n loc

și nu oricine poate

găsi numai noroc

nu înrăma cuvinte

ce-au izvorât  târziu

ia lucruri de valoare

cu tine în pustiu

nu încolțesc vreodată

din cioburi de cuvânt

răspunsuri   la-ntrebarea

ce-o porți mereu  în gând

 

din cer senin- cerneală

de vrei poți să respiri

cărarea-i  de hârtie

de scrii să nu te miri

că îți răspund cuminte

în adevărul pur

ești punctul meu de sprijin

în univers obscur

 

 

ploaie de vară

august 12, 2016

prune

 

 

căldură mare în  miez de vară

fructe zemoase prunii aplecă

soare arzând timpul măsoară

lasă secunda cu greu să treacă

 

seara se lasă, nu e răcoare

un vânticel  încet se-nfoaie

dezleagă norii din cingătoare

picură rar stropii de ploaie

 

deodată tunet,cerul scânteie

dansează ploaia, urme dispar

nasturi de ceață la gât încheie

pământ și cer fără  hotar

 

perdeaua nopții căpăstu pune

vântului iute , stele  se aprind

vine răcoarea peste o lume

plină de visuri, liniști cerșind

 

 

 

ieri, azi, mâine

august 9, 2016

2

 

 

ieri te-am văzut, te ascundeai  în noapte

rupând basmul cu noi dintr-o cunună

n-am auzit ce spui, curgeau doar șoapte

ce s-au pierdut treptat într-o furtună

azi nu mai ești, alt drum ai apucat

alte speranțe-ți faci, alte iubiri

iluzii dulci ce vor pieri treptat

și-n urma ta numai dezamăgiri

ce vor muri, că nu e mângâiere

când ramul sorții-ți este dezgolit

când peste tot și toate e tăcere

când sufletu-l simți gol și umilit

ce mâine-aștept ? tu ești un dor pe cer

de-aici de jos nu-ți  mai aud chemarea

mă-nvăluie-o cortină de mister

iar ochii mei nu mai disting culoarea

rupând basmul cu noi dintr-o cunună

te-am văzut ieri , o cută ai pe frunte

n-a fost nimic frumos, numai  minciună

din care-ai construit o-ntreagă punte

 

 

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 136 de alți urmăritori