Skip to content

tristețea bunicului

Ianuarie 20, 2017

img_445

nu se mai spun acum povești, cu zâne ce din lac se-nalță

nepoții noștri pe tabletă, nu văd motanul cum se-ncalță

nu știu de împăratul roșu din miazăzi cu trei feciori

sau de cel verde-n miazănoapte cu trei copile ca trei flori

nu te ascultă de le spui cum Harap Alb salta în șa

și cum, cu tava de jăratec un cal prea slab îl transforma

în cal înaripat ce zboară prin lume mai iute ca vântul

nepoții știu italiană, știu spaniolă dar cuvântul

ce tu-l rostești în românește, cu greu pricep, oftezi și taci

ce s-antâmplat cu lumea asta, nu suntem noi urmași de daci ?

de ce ne pleacă toți copiii, pribegi prin lume să muncească

iar noi bătrânii, triști și singuri privim la glia românească

ce –i plină doar de buruieni, sau e vândutâ la străini

și când vom înțelege viața – ce moare fără rădăcini ?

privesc tăcut nepoții care în limbi străine-ncearcă a spune

că eu bătrânul, rădacina, nu știu nimic ce e prin lume

demult, pe când zăpada mare cădea cuminte peste sat

eu ascultam povești cu zâne, alăturea de frați în pat

ne spunea moșul despre zmei, noi curajoși nu aveam frică

și doar atunci când adormeam, măicuța  făcea lampa   mică

rămân tăcut în fața porții, nepoții pleacă –n țări străine

ține-i în sănătate Doamne, nu cer nimica pentru mine

O viață cât un munte

Ianuarie 13, 2017

floare-de-colt1

 

pe munte urc și obosesc un pic

ca orice om efortul mi-l dozez

mă bucur de tablou nu iau nimic

și-n zborul meu spre vârf mai și visez

 

împăduresc cu gândurile bune

doar stânci golașe, vârfuri  de granit

cu flori de colț, crescute ce  minune

din sufletu-mi ce n-a îmbătrânit

 

privesc spre poale-un  verde nepătruns

mi-a tot   crescut pe inimă și-n gând

e dorul meu ținut de lume-ascuns

de ești interesat ? pot să ți-l vând

 

să-mi dai la schimb o lacrimă ce moare

pe o icoană prinsă în perete

pe- aripi de îngeri- zbor de alinare

cu har divin încearcă să mă –mbete

 

în zborul meu spre vârf mai și visez

mă bucur de tablou, nimic nu iau

doar viața mea încet mi-o desenez

ca-n lumea virtuală   s-o redau

Mama tuturor

Ianuarie 4, 2017

6

 

a știut să fie mamă, să crească șapte copii

în viață n- avut teamă și nici multe bucurii

și-mpletit cu greutate șnurul sorții ,n-o doboară

o durere sau  un plânset,a trăit într-o căscioară

la o margine de sat,ea copiii și bărbatul

niciodată la vreo treabă nu a ajutat-o satul

anii au trecut,feciorii au plecat primii de-acasă

s-au pierdut în lumea largă să-și facă viața frumoasă

fetele le-a măritat și le-a dat ce-a putut zestre

și acum mai luminează gutui multe în ferestre

cui să le mai dea ,când nimeni  astăzi nu-i  mai trece pragul

bătrânețile-o apasă,o mai ajută toiagul

de doi ani bărbatul ei s-a mutat în deal  sub cruce

a rămas în casa mică, povara n-o poate duce

iarna a venit și lemne n-a putut să strângă-n șură

uscături s-aprindă focul nu mai sunt prin bătătură

biata mamă ochii-și șterge , lacrimile curg șuvoi

se vor face râu s-ajungă până-n suflete la voi

ce uitați părinți pe prispă,  bătrâni fără ajutor

căutați la voi în suflet și-o să găsiți prea mult dor

ce vă roade ființa până veți îmbătrânii la rând

ce-ați făcut, vi se va face, nu-i târziu pentru un gând

hai cu toții să-ne-ntoarcem la căsuța părintească

astăzi încă se mai poate, mâine cin să te primească

mama ce-a știut a crește trei băieți și patru fete

s-a mutat în deal sub cruce, n-a putut să mai aștepte.

 

 

repetitie

Decembrie 15, 2016

tablou-de-craciun

 

 

anotimpuri trec,

unul câte unul

iarna a venit

vine și Crăciunul

Domnul se va naște

în ieslea cea mică

și va vorbi lumii

,,nu mai știți de frică

luați cu voi în suflet

cuvântul , iubirea

spuneți adevărul

scrieți cu privirea

pe pământ, pe ape

pe cerul senin

nu lăsați pe suflet

sămânță de spin,,

anotimpuri trec

unul câte unul

iarna a venit

vine și Crăciunul

Moșul și-a adus aminte

Decembrie 6, 2016

33

 

 

 

 

 

nu te-așteptam, nimic nu ți-am cerut

treceau secunde de-nțelesuri pline

ai căutat adresa sau ai vrut

să –mi pui în ghete clipele senine

 

în dimineți pe aripă de gând

o clipă călătoare și tăcută

descoperi  în ochii –lăcrimând

scânteia  în speranță prefăcută

 

și curse idealul unui vis

spre alte încercări obositoare

când ai fost tânăr multe mi-ai promis

dar tinerețea-i fire trecătoare

 

atâtea  ierni te-am așteptat  la geam

speram din înălțimi să te cobori

și-n vremea asta când nu mai speram

mi-ai pus în ghete un buchet de flori

 

 

Urme de nădejde

Noiembrie 25, 2016

77

 

am speranță în gând și  în suflet lumină

nu mă las pustiit de o iarnă, să vină

cu  tot viscolul ei troienind  așteptări

prinse-n umbre prelungi să înoate mirări
nu mă las doborât de durere   și chin

cos alt tiv la viață și spre cer mă închin

am un rost pe pământ și învăț din greșeală

și-n credința din suflet, n-am nici pic de –ndoială

mulțumesc Celui Sfânt când din somn mă trezesc

nu fac umbră degeaba pe pământ îl muncesc

zi de zi, ceas de ceas dau la alții ajutor

și în suflet curat- am să fac până mor

din puținul ce strâng, eu împart la oricine

când  nu are deajuns, cred c-așa se cuvine

să fiu bun, să fiu drept și la toți de-ajutor

să  las urme pe drum de nădejde și dor

 

căutări astrale

Noiembrie 24, 2016

7

 

 

 

de când ne știm  am căutat izvoare

cu apa limpede, pură

și rece

și din lumină  soarelui

comoară

am făcut pod

s-avem pe unde trece

margini de cer legam la gât

cu fundă

de borangic , țesută în război

și n-am văzut,

un viscol sta la pândă

să troienească

liniștea din noi

nu ne păsa, vroiam liberi să fim

să existăm

 în alte emisfere

tânjeam să-ți fiu și tu

doreai să-mi fii

un amalgam de patime

rebele

argintul  de la tâmple ne arată

că iarna e aproape

o să vină

va ninge alb

pe suflete pierdute

va ninge alb

 pe gânduri de lumină