Skip to content

așa puțin

Februarie 18, 2018

 

 

mi-ai dat așa puțin, nu mi-a ajuns

să pun zăgaz tumultului din mine

iar universul nu mi-a dat răspuns

de pot să fur iubire de la tine

am căutat-o de atâtea ori

în lacrima ce-mi udă zilnic pleoapa

în patima cusută cu fiori

când inima în flăcări cere apa

mi-ai dat așa puțin, dacă-ai ascuns

în colț ferit iubirea, te rog spune

dacă ce ai primit îți e deajuns

întoarce pasul, jos, e o genune

nu mă lăsa să caut fără rost

și îndoiala să-mi ucidă clipa

aduni și scazi, iubirea n-are cost

iar căutarea mi-a rănit  aripa

că vrem sau nu, nisipul se strecoară

clepsidra e închisă, n-ai control

și te întreb acum a câta oară

ești tu aici ? sau poate joci un rol

ca un actor ce-a învățat orbește

promisiunile în haine doar de gală

care nu știe ce și cum iubește

și-n viață-i  bate-un vânt fără zăbală

 

Anunțuri

o clipă doar

Februarie 17, 2018

 

într-un  ceasornic  veșnic  treaz

aș vrea speranța să-mi încapă

îmi pleacă gândul către tine

tunel prin suferință sapă

caută sufletul tău bun

să-i fure mângâieri și dor

și în petale de iubire

păcatul să îl poarte-n în zbor

o clipă vine, alta trece

de n-o trăiești – nu mai revine

timpul păstrează-o amintire

pictând-o  cu sclipiri divine

ți-ajunge chiar pentru o viață

de poți iubi numai o clipă

trăirile îți dau avântul

când pe cărări nu faci risipă

își trage ziua draperia

se pregătește de culcare

simt mâna ta ce mă cuprinde

cu fiecare- mbrățișare

sorb cu nesaț dor de la tine

și nu rostesc nici un cuvânt

aștept o altă dimineață

să se reverse pe pământ

 

 

știu c-ai să pleci

Februarie 16, 2018

 

 

 

știu că-ai să pleci, acum sau mai târziu

viața-i așa, iubiri, trădări o mie

îmi vei lăsa un suflet gol, pustiu

înveșmântat  în vers de poezie

 dacă n-aș scrie o rimă la destin

m-aș îneca în lacrimi și suspine

și-aș scoate afar* din sufletu-mi prea plin

un plâns duios din corzi de mandoline

știu c-ai să pleci, plecarea ți-e devreme

nici amintiri prea multe n-ai lăsat

ai încurcat destinele pe gheme

cu borangic de suflet  grizonat

înveșmântat  în vers de poezie

îmi va rămâne sufletul, pustiu

viața-i așa, iubiri, trădări o mie

știu că-ai să pleci, acum sau mai târziu

 

 

 

 

Omul de lângă tine

Februarie 15, 2018

 

 

 

nu irosi iubirea mare

pe omul trist cu suflet  mic

și nu da vina pe-ntâmplare

când dragostea nu-ți dă nimic

caută zâmbet în privire

ochii nu mint și nu trădează

desăvârșirea în iubire

te ține-n tânără și trează

respectul să-l cauți în toate

când l-ai pierdut e în zadar

să mai încerci ce nu se poate

ți-e sufletul trist și amar

dacă atunci când te trezești

în dimineți de soare pline

și omul pe care-l iubești

nu e pe pernă lângă tine

 

curg lacrimi și ajung izvor

o suferință te apasă

și  sufletul ți-e plin de dor

te simți pierdută, neînțeleasă

ridici privirea către cer

și crezi că n-ai noroc pe lume

iubirea însă-i un mister

să-l cauți și să-i dai un nume

pune voință-n gândul tău

în suflet strânge mângâiere

alungă orice este rău

pe vorbe bune pune miere

și-un suflet va veni spre tine

când nu te-aștepți, o să-l găsești

scrie  cu litere aldine

iubirea –n cartea de povești

 

 

 

 

 

Lângă tine

Februarie 14, 2018

 

 

 

de singurătatea astăzi te apasă

sufletul te doare, tristă ți-e privirea

ia-ți haina pe tine și pleacă de acasă

undeva pe drumuri, te așteaptă iubirea

orice om pe lume are-o jumătate

întregirea însă depinde de tine

caută în suflet, uită de păcate

privește iubirea ce stă în vitrine

nu crește iluzii, ele mor în timp

sufletul rămâne, mângâieri ți-aduce

primăvară nu e doar un anotimp

este începutul, nu sta în răscruce

poartă în privire, albastru de cer

când primești iubire, fericirea vine

clipele frumoase se aprind și  pier

iar omul iubit, e chiar lângă tine

 

 

zi și noapte

Februarie 12, 2018

 

niciun semn n-a venit, nori apasă pe soartă

tot aștept și-n zadar îi lucrez  zilei toartă

că nu poți să comanzi o perdea de lumină

ca s-acoperi o noapte ce ascunde o vină

tot mai speri ca  tristețea să te lase din mreje

și la suflet coși aripi să-nvingi – metereze

niciun semn n-a venit, timpul trece prea greu

suferința apasă, gândul pleacă mereu

să colinde hotare, să aline dureri

l-am trimis către tine, a plecat azi și ieri

iar pe mâine voi scrie cu praf magic de lună

că mi-e dor să revii, să fim iar împreună

niciun semn n-a venit și-i așa de târziu

de pe bolta cerească fur o stea, dar nu știu

dacă-o vrea să îți spună tot ce simt și trăiesc

să-mi arate iar drumul, să te văd, să-ți vorbesc

să pot scrie cuvinte -mbibate în dor

lacrimilor ce curg să le pună zăvor

coși la suflet aripi, ca să-nvingi metereze

tot mai speri ca tristețea să te lase din mreje

cum s-acoperi o noapte ce ascunde o vină ?

cum comanzi dimineții o perdea de lumină?

niciun semn n-a venit, nori apasă pe soartă

așteptare-n zadar, Ziua-noaptea n-o iartă

 

 

 

De grija ta

Februarie 12, 2018

 

 

aș vrea să știu de-ți este bine

pe unde ești, dacă te doare

gândul meu bun este cu tine

și l-am trimis spre-ncurajare

distanța nu pot s-o măsor

nu e hotar sau pașaport

poate-ți e greu, poate ușor

la viață poți să-i pui resort

îți stă-n putere să alegi

 ia bucuria și speranța

și povestește lumii-ntregi

că-ai reușit să apeși clanța

și-ai deschis ușa la iubire

că te-nconjoară oameni buni

și poți să semeni  în privire

senin de cer prins în minuni

mă roade grija și mi-e greu

nu sunt  acolo- unde ești

însă mă rog la Dumnezeu

speranța să ne-o toarne-n cești

cu mir, ca să simțim parfumul

toți cei din jur să fie bine

durerea să piară ca fumul

să-mi  scrii cu litere ALDINE