Skip to content

esență de gând

Martie 12, 2017

 

 

 

lume, ai uitat de toate

nu mai știi ce e credința

nu mai ai identitate

și-ți distrugi singură  ființa

viața asta-i o-ntâmplare

prea puțini găsesc un scop

câți știu prețui o floare

și câți cred că au noroc

nu ne pierde în uitare

Doamne,iartă-ne greșeala

dă ceva la fiecare

scrie Tu, orânduiala

timpul zboară și se duce

de toate lume, mă mir

pân* la cap avem o cruce

și plecăm cu toții-n  șir

 

 

 

mama

Martie 5, 2017

335599_5f3a_625x1000

 

ochii închid și te zăresc măicuță
în mintea mea trăiești așa de clară
aveam doar câțiva ani, eram micuță
desculță alergam spre primăvară

te văd cum frământai în căpistere
turtiță ca să -mi coci în dimineață
curată mă duceai la înviere
cu zâmbetul de mir pe a ta față

la școală m-ai purtat, să învăț carte
să nu rămân în sat să-mi fie greu
la Domnul te-ai rugat să-mi facă parte
de dor intens, iubire-n drumul meu

îți mulțumesc din suflet, astăzi știu
cu fruntea sus, să urc pe scara vieții
iubire am în suflet și dor viu
când mă trezesc în zorii dimineții

e ziua ta și vin la tine mamă
tu mă primești cu rouă în privire
îmi ești în suflet singura icoană
ce-mi dăruiești la nesfârșit iubire

dor de primăvară

Februarie 18, 2017

7

 

eu, când vine primăvara

dau tristețile-n pustie

mai rămân afară seara

să văd luna argintie

stelele să –mi lumineze

gândurile ce se-adună

și doar roua să păteze

raza clară de la lună

eu, când vine primăvara

trag o brazdă pe ogor

semn că eu sunt locatara

sufletului plin de dor

semăn peste tot cuvinte

când iubire, când iertare

simt când cineva mă minte

ruptă inima mă doare

eu, când vine primăvara

imi scald în verde retina

și arunc toată povara

negru, gri- găsesc lumina

și-mi fac pod de curcubeu

peste abisul astei vieți

o potecă las mereu

pentru tine ca să treci

să cunoști ce-i bucuria

fericirea și speranța

să nu uiți copilăria,

lumii când îi apeși clanța

să vezi luna argintie

când rămâi afară seara

răul meargă pe pustie

tu să simți iar primăvara

 

telescop sufletesc

Februarie 13, 2017

5

 

 

 

 

retina îmi clătesc în univers

tot căutând o energie anume

zăresc cuvinte ce se-adună-n  vers

ceva puternic  pare să mă-ndrume

să cântăresc cu grijă ce dorinte

îmi tot frământă sufletul sfios

și câte energii trăiesc în ființe

de dorul împletesc așa duios

lumină și-ntuneric e în toate

și una fără altă nu-i firesc

ești bun sau rău când lupți pentru dreptate

când curge-n tine râu nepământesc

alegerea o faci numai odată

când lovitura pragului de sus

te doare, te oprește și-ți arată

că-i timpul să te-apleci înspre Iisus

ce-ntotdeauna îți arată calea

poate e grea,dar numai ce poți duce

urcând pe munte poți alege valea

ce poate să te scoată la răscruce

de energii ce pot să te îndrume

pe lume ai venit cu-n singur scop

trăindu-ți viața liberă prin lume

din suflet ai făcut un   telescop

 

prietenie

Ianuarie 26, 2017

8

 

 

prieten drag, te simt cu mine

ca două file într-o carte

în virtual ești când aproape,

în suflet pus, sau când departe

lacrimi îmi curg de bucurie

sau de durere pentru tine

scriu pe eșarfa sorții mele

speranța-n litere aldine

prieten drag,o amintire

cu tine-n vers de poezie

îmi dătuiește –n gânduri clipe

ce dor fără anestezie

și bate vântul nerăbdării

de-a te cunoaște de aproape

harul divin  mărgăritare

îmi ninge-n lacrima din pleape

prieten drag,ești azi cu mine

tu mă ajuți să fac un pod

să limpezesc  retina zilei

și gândurile să-mi înnod

să nu plătesc vieții chirie

cu lacrima ce-mi sapă chipul

și chiar de clipa e târzie

clepsidrei nu-i număr nisipul

 

tristețea bunicului

Ianuarie 20, 2017

img_445

nu se mai spun acum povești, cu zâne ce din lac se-nalță

nepoții noștri pe tabletă, nu văd motanul cum se-ncalță

nu știu de împăratul roșu din miazăzi cu trei feciori

sau de cel verde-n miazănoapte cu trei copile ca trei flori

nu te ascultă de le spui cum Harap Alb salta în șa

și cum, cu tava de jăratec un cal prea slab îl transforma

în cal înaripat ce zboară prin lume mai iute ca vântul

nepoții știu italiană, știu spaniolă dar cuvântul

ce tu-l rostești în românește, cu greu pricep, oftezi și taci

ce s-antâmplat cu lumea asta, nu suntem noi urmași de daci ?

de ce ne pleacă toți copiii, pribegi prin lume să muncească

iar noi bătrânii, triști și singuri privim la glia românească

ce –i plină doar de buruieni, sau e vândutâ la străini

și când vom înțelege viața – ce moare fără rădăcini ?

privesc tăcut nepoții care în limbi străine-ncearcă a spune

că eu bătrânul, rădacina, nu știu nimic ce e prin lume

demult, pe când zăpada mare cădea cuminte peste sat

eu ascultam povești cu zâne, alăturea de frați în pat

ne spunea moșul despre zmei, noi curajoși nu aveam frică

și doar atunci când adormeam, măicuța  făcea lampa   mică

rămân tăcut în fața porții, nepoții pleacă –n țări străine

ține-i în sănătate Doamne, nu cer nimica pentru mine

O viață cât un munte

Ianuarie 13, 2017

floare-de-colt1

 

pe munte urc și obosesc un pic

ca orice om efortul mi-l dozez

mă bucur de tablou nu iau nimic

și-n zborul meu spre vârf mai și visez

 

împăduresc cu gândurile bune

doar stânci golașe, vârfuri  de granit

cu flori de colț, crescute ce  minune

din sufletu-mi ce n-a îmbătrânit

 

privesc spre poale-un  verde nepătruns

mi-a tot   crescut pe inimă și-n gând

e dorul meu ținut de lume-ascuns

de ești interesat ? pot să ți-l vând

 

să-mi dai la schimb o lacrimă ce moare

pe o icoană prinsă în perete

pe- aripi de îngeri- zbor de alinare

cu har divin încearcă să mă –mbete

 

în zborul meu spre vârf mai și visez

mă bucur de tablou, nimic nu iau

doar viața mea încet mi-o desenez

ca-n lumea virtuală   s-o redau