Skip to content

Calendarul destinului

iunie 10, 2018

 

 

 

o să-mi lipsești, știi bine, drumul e greu și lung

când nu pot sta aproape de tine, nu-mi ajung

clipele ce mi-ai dat, le-am înrămat pe toate

și-n suflet, (pe perete) , cu dalta sunt sculptate

o să-mi lipsești, știi bine, încep numărătoarea

minute, ore, zile, tot caut  întrebarea

ce o purtam  pe buze- e greu sau e ușor ?

cum te găsesc ? pe care potecă semeni dor ?

ca să culeg cu gândul  speranțe mai subțiri

și-n zorii dimineții să leg în amintiri

cuvinte și lumină, căldură și culoare

am fost și voi rămâne- mă știi, o  visătoare

o să-mi lipsești, cu timpul încerc să mă împac

de n-ai speranța-n suflet, rămâi un om sărac

trimit un gând spre tine, e-al sufletului dar

în fiecare noapte ce-o  scriu în calendar

Reclame

Pe drumul tău

iunie 6, 2018

 

învăț copilă de la tine

cum să deschid calculatorul

și sufletu-mi se zbate mamă,

să poată stâmpăra iar dorul

ce mă usucă din picioare,

că ai plecat de lângă mine

iar gându-mi trece vămi, hotare,

să știu de-ți este rău, sau bine

de ziua ta-ți doresc să fii

cu fericirea mână-n mânăl

să porți în palmă bucurii

ce-n suflet mult timp să-ți rămână

mă rog la Bunul Dumnezeu

să-ți dea noroc și sănătate

și sunt convinsă c-o să știi

în viață ca să faci de toate

ce am știut te-am învățat

ți-am pus în suflet doar iubire

pe drumul vieții ai plecat

cu strălucire în privire

ți-am spus să faci, cum fac și eu

când greutăți ți-apar în față

să nu te vaieți că-ți e greu

s-aștepți o altă dimineață

când soarele o să răsară

pe cale să-ți facă lumină

și viața-ți va părea ușoară

frumoasă precum o grădină

în care-ai semănat de toate

din sufletul tău iubitor

culegi  rubine și agate

ce poartă-n ele numai dor

lumina ochilor îmi ești

și-așa o să rămâi mereu

chiar dacă stai la București

ești desenată-n gândul meu

de vrei să vii și pe acasă

noi tot mereu te-om aștepta

cu bunătăți puse pe masă

din zori și până s-o-nopta

 

 

 

 

 

 

Iluzii pe tipsia momentului

iunie 5, 2018

 

 

Te-am văzut când ai plecat de acasă, erai entuziasmată de revederea lui, trecuse atâta timp de când privirile voastre nu s-au mai  întâlnit în marea liniștită a sufletelor pereche. Îți-era așa de dor, curgea de sub pleoape,  închis într-o lacrimă întârziată ce nu avea nici un motiv să cadă  pe obrajii îmbujorați în așteptarea momentului  revederii. Drumul a fost scurt -doar așteptarea lungă, te-ai trezit în locul unde-ți  doreai   să fii, iar surpriza a fost uriașă. Era acolo, doar că nu pentru tine, avea timpul măsurat în secunde și ocupat definitiv de probleme(oare?). Ești tristă, te văd, n-ai avut noroc, cineva ți-a amputat momentul, încerci să pui gândurile frumoase pe tipsia zilei să le poți păstra pentru mai târziu, te gândești că ești apăsată de o povară grea pe care nu știi dacă o mai poți duce prea mult timp. Visele îmbrăcate în rochii de gală pentru eveniment, s-au estompat și-au pierdut culoarea, devin iluzii la margini de timp.Ți-ai înghițit lacrimile și ai rugat sufletul să –i mai dea o șansă, poate că într-o zi , uitarea o să fie ocupată  cu altceva și doar atunci când o să găsești  fereastra sufletului  deschisă și poți să pui întrebări vei primi și răspunsuri. Rupi file din calendarul suferinței, subliniezi cu  roșul apusului ce se pierde în orizontul din tine ce cărări să alegi pentru a ajunge în răscrucea prin care va trece și el. Tare mi-e teamă că dorința ta nu se va împlini și aștepți degeaba întrebarea ,,  ce mai faci ?” care n-o să vină nici în această  seară și nici în următoarele seri,  o să curgă  timpul  pe  lângă tine secundă cu secundă ,   răsărit și apus, zi și noapte, luni și ani…

 

soartă reciclată

iunie 3, 2018

 

gândul trimis se-oprește într-un zid

o liniște ciudată mă apasă

la orizont nori negri se deschid

pornește-un vânt ușor și intru-n casă

să țes speranțe peste amintiri

să-mi pară clipa zbor de păpădii

ce se agață-n suflete subțiri

să construiască loc de bucurii

secundele-n minute se-mplinesc

când gândurile au plecat departe

aș vrea să-ți spun,(dar iar nu îndrăznesc)

să mutăm stânca care- ne desparte

doar amândoi uniți o putem face

purtați de-un dor curat înspre înalt

să aruncăm cuvântul care tace

și să trăim în următorul salt

călătorind cu sufletul deschis

de mână –n labirintul ce e viața

și să zâmbim când se-mplinește-un vis

în doi să ne trezească dimineața

sortiți să fim  prieteni,  o secundă

nedespărțiți, zburând în univers

să întrebăm, ecoul să răspundă

vocale să se-nșire într-un vers

eu țes speranțe peste amintiri

să-mi pară clipa zbor de păpădii

ce se agață-n suflete subțiri

să construiască loc de bucurii

gândul trimis se-oprește într-un zid

o liniște ciudată mă apasă

la orizont nori negri se deschid

pornește-un vânt ușor și intru-n casă

 

 

Ciob de suflet

iunie 2, 2018

 

 

eu te  opresc  în minte- tu dispari

ești când aici, când ești plecat departe

de când te știu, ai așteptări prea mari

 nu mă citești, ți-e  gându-n altă parte

în univers de teamă  fac popas

și-mbrac în vers curat o poezie

opresc din timp nu mult, un singur  ceas

să scriu simțirea toată pe hârtie

nu-mi mai găsesc cuvintele, e trist

tot ce a fost de spus, s-a spus demult

nu mai aștept nimic, doar mai exist

să port în mine-al gândului tumult

se-așează praful pe trăiri și doare

și-n al meu suflet, singur locatar

ești numai tu, pun semne de-ntrebare

când  văd că ți dai  iubirea  la cântar

 

 

 

 

Alegeri de oameni mari

mai 31, 2018

 

lumea poate fi mai bună, dacă noi am ști alege

și lumină și culoare dintr-un simplu curcubeu

dacă-am ține cont la vorbe, am privi și-am înțelege

poate-am fi mai fericiți, tu și el poate și eu

dacă am privi pădurea, cu-al ei verde pur și plin

de misterul ce te poartă pe cărări să haiducești

dacă-n țara-n care astăzi ai ajuns ca  un străin

ai putea să strângi iubire și mereu s-o dăruiești

am privi-n raze de soare, fără ochelari de vis

nopțile le-am înfrunta cu lumina din retină

am urca pe scara lumii, împlinind ce ne-am promis

ajutând părinții, frații, dintr-o inimă prea plină

oameni buni, viața-i o clipă, de nu știi s -o prețuiești

vom fi călători mereu într-o lume desuetă

haide-ți să-nvățăm acum- cum e bine să trăiești

să predăm trăirea simplă  pruncilor  ca o  ștafetă

 

 

 

 

Diminețile din noi

mai 30, 2018

 

 

ni se deschide-acum în față

când pleoapele zăresc lumina

o minunată dimineață

ce de pe suflet ia rugina

rămâne pur și aripi cresc

e altă zi plină de dor

căldura astrului ceresc

îl încadrează în decor

astâmpăr n-are, doar credință

iubește omul bun și drept

încoronează orice ființă

cu gândul cel mai înțelept

caută-ți sufletul creștine

și oblojește-l dacă-l doare

tot ce e bun i se cuvine

iubire dă-i spre vindecare

 

dă-i sufletului doar ce-ți cere

și te va răsplăti –nsutit

cu fericire, nu durere

atunci când va fi pregătit

iubește zorii dimineții

când ziua își deschide pleoapa

vei netezi  drumul vieții

cum va săpa în stâncă apa