Skip to content

te-am așteptat

Ianuarie 18, 2018

 

 

te-am așteptat lângă izvor

ți-am cules flori de pe câmpii

în suflet clocotea un dor

de tine și speram să vii

să-ți văd cosițele pe spate

și macul prins într-o agrafă

să simt cum pieptul ți se zbate

frumoasă, precum o garoafă

ce crește vara prin grădini

și-i alintată doar de soare

de ce iubita mea suspini

când porți pe tine așa culoare

…………………………………..

eu te aștept lângă izvor

și azi chiar dacă e târziu

în mine port același dor

însă mi-e sufletul pustiu

 

Maria Oprea (Maminineta)- 18.01.2018

Anunțuri

în doi e mai ușor

Ianuarie 17, 2018

am sufletu-mbrăcat de sărbătoare

iubirea pentru tine a-nflorit

îmi zboară gându-n lumea asta mare

și nu s-a săturat de hoinărit

vrea să culeagă pulbere de stele

să -ți lumineze drumul când ți-e greu

să depene fior curs din cișmele

veșmânt să-ți facă, prins în curcubeu

am sufletul voios,  de vrajă prins

ce râde-n dimineți și-n nopți cu lună

și-n iarna asta fulgi de dor l-au nins

cu mângâieri ce dorul o să spună

că între noi trăiește o  poveste

în care vise mari  se împlinesc

că amândoi urcăm  și ne uimește

iubirea cu parfum dumnezeiesc

mi-e sufletul comoară cea dintâi

și numai ție vreau să-ți dăruiesc

tot ce am strâns, te rog să mai rămâi

cu tine-alături să mă odihnesc

timpul nu stă, împarte iar secunde

nu se repetă, scrie-n calendar

în doi e mai ușor  să știi cum, unde

trăirea să nu-ți fie în zadar

fragment-8

Ianuarie 17, 2018

 

Timpul trece chiar dacă emoțiile tale sunt împotmolite în cleiul destinului uman.Ne lipim fiecare ca un timbru de o scrisoare pierdută și nu știm daca soarta ne va mai da voie să ne regăsim trăirile, să ne regăsim tremurul mâinilor la prima atingere- când în ochii larg deschiși curgeau râuri de adrenalină.Tăcerea a pus stăpânire pe o casa care acum un an era plină de zâmbet,treceam unul pe lângă celălalt fără să mișcăm nici măcar o particulă de aer,televizorul devenise mobilă, muzică nu se mai auzea, doar fâșiitul calculatoarelor.Trăiam fiecare din noi virtual, fiecare în lumea lui din care nu dorea să evadeze, până într-o zi când se aude soneria stridentă de la intrare. Ne privim înmărmuriți, trecuseră deja cele șase luni și așteptam o veste, care era chiar la ușa casei noastre într-un coșulet de papură. Un bilet scris cu o carioca de culoare roșie ne -a adus cu picioarele pe pământ, amintindu-ne că suntem fericiții părinți ai unui băiat de 4 kg și lasa la latitudinea noastră să-i dăm un nume. Minunea din coșuleț a început să scâncească, semn că îi era foame, iar din sufletul jumătății mele curgeau emoții unele peste altele, izvorau lacrimi din ochii pe jumătate închiși trecând peste pleapele grele ce acopereau retina- ce fotografiase imaginea acesta pentru eternitate. Prind curaj și iau coșulețul în casa, scot minunea mică din el și-o iau în brațe. Dumnezeu a dat oamenilor emoțiile să-și dea seamă că trăiesc, ei bine asta am simțit eu atunci și simt asta și acum. Am suferit atunci,dar astăzi sunt fericită, durerea m-a ajutat să merg mai departe , am iertat, am uitat, am lasat trecutul în urmă, acolo unde-i este locul și m-am concentrat pe un prezent plin de lucruri pozitive cu gândul la un viitor plin de fluturi și flori în culorile curcubeului.Sufletul meu liniștit acum iubește armonia și pacea, iar mâinile vindecă doar cu o atingere orice rană.
(Judecați povestea cu sufletul)
(Sfârșit)

cuvântul scris

Ianuarie 12, 2018

 

 

 

perdeaua nopții cade-ncet

și-nchide ziua cu zăbrele

cuvinte – scrie un poet

din gândurile lui rebele

ce  n-au astâmpăr  fug și sar

în nostalgii se cuibăresc

nu știu de timp sau calendar

repetă-ntruna ,,te iubesc,,

că plouă sau că e senin

nici nu le pasă râd -ntruna

de bucurii sufletul plin

păstrează pentru totdeauna

speranța pură în privire

credința ancorată  bine

plutesc pe-o mare de iubire

scrisă cu litere aldine

numai o vorbă de-mi vei spune

colind  spre alte  emisfere

un răsărit  nu mai apune

țese lumină prin unghere

și-n ape  pure limpezește

trăiri de –un an, trăiri de –o clipă

ca  omul bun  care iubește

și zboară numai c-o aripă

 

 

 

 

simplă mărturisire

Ianuarie 11, 2018

 

 

 

te iubesc pe ploaie

te iubesc pe nor

și de tine veșnic

o să-mi fie dor

te iubesc pe soare

pe cerul senin

de tine mereu

mi-e sufletul plin

și numai cu tine

gândul meu iar zboară

când de pe coline

noaptea încet  coboară

mă trezesc cu tine

râd în dimineți

viața mi-e frumoasă

ducă-se tristeți

când îți spun acestea

pe pământ plutesc

m-am nascut pe lume

doar să te iubesc

 

 

 

 

 Desăvârșirea în iubire

Ianuarie 10, 2018

 

 

 

tu singur ai venit pe lume

singur alegi , drumul e greu

aduni și scazi clipe din sume

de timp căzut în curcubeu

furi din culoare  să pictezi

destinul, să-ți  fie  ușor

ascunzi păcate sub zăpezi

dar nu te poți lipsi de dor

când simți că soarta  nu ți- e bună

și-ți curge lacrima pe pleoape

tu schimb-o pe un clar de lună

cu gândul – o aduci aproape

și limpezește-n praf de stele

dureri și chin, vrei să trăiești

cu toate dorurile grele ?

învață singur să iubești

când ai rămas doar tu cu tine

când  gândul ți-l trimiți în zbor

găsește calea de-a obține

dor din cuvinte – un izvor

dă-i drumul lin să curgă-n vale

pune-i speranțe în privire

vei întâlni  pe a ta cale

desăvârșirea în iubire

(fragment) 7

Ianuarie 9, 2018

Noaptea e un sfetnic bun, am dormit pe canapea, dimineața m-a găsit odihnită, cu chef de treabă. Am spălat vasele din bucătarie, am călcat și aranjat hainele pe umerașe, aveam energie și trebuia s-o consum cumva.Vreau să las timpul să hotărască în locul meu ce e de făcut. Fosta mea jumătate s-a trezit, a băut cafeaua și a plecat la serviciu. Lucrurile au revenit la normal, nu-mi venea să cred că ne purtam amândoi de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.Nu mi-am dorit niciodată să am lângă mine un bărbat perfect, sunt conștientă ca astfel de exemplare nu s-au născut încă, am vrut doar un bărbat care să mă ocrotească, să mă asculte și să mă iubească așa cum sunt.Am știut întotdeauna că iubirea nu se cere, ea se oferă, las în urmă durerea, vorbele grele, tristețile și-mi trimit gândurile să facă curat pe raftul amintirilor, să găsesc fericirea primelor noastre întâlniri, pe care-am așezat-o să nu se spargă pe raftul cel mai de sus. Găsesc sufletul timbrat cu prima sărutare fierbinte, ce m-a făcut să cred că zbor spre alte galaxii, găsesc dor scris cu litere aldine pe toți pereții inimii ce împletea poeme din șoapte spuse la lumina lunii, am strâns atâtea amintiri frumoase, dar am uitat să păstrez și bucuriile care să-mi lumineze viața- când castelul de nisip se dărâmă la primul val nărăvaș care lovește țărmul.

De-o săptămână viața mea se repetă și tăcerea s-a instalat confortabil în locuința noastră comună. Liniștea mi-a fost întreruptă de sunetul telefonului fix din sufragerie, telefon care credeam că nu mai există de când nu mai sunase. Ne ridicăm amândoi în picioare și mergem în același timp spre telefon să răspundem, fosta mea jumătate renunță, făcându-mi semn că trebuie să răspund eu, doar a mea rămăsese casa de o jumătate de an. Duc receptorul la ureche și o voce pițigăiată de femeie mă anunță sec,, sunt însărcinată în trei luni cu bărbatu-tău, nu pot să dau copilul afară deoarece am probleme medicale, așa că îl fac și il dau lui să-l crească,, Mi-a închis telefonul, eu am rămas în continuare cu receptorul în mână și cu gândurile alergând de teama acestei vești spre un copac de liniște, ceva de care să se agațe să supraviețuiască. Altă lovitură, galbenă la față m-am lăsat în pat cu privirea pierdută și sufletul rupt, prizoniera vieții care primea sentința chiar înainte de zbor. M-au trezit din leșin două palme peste față iar doi ochi din care curgeau lacrimi, mă implorau să-mi revin. ,,n-am putut să-ți mai spun asta, m-a sunat în fiecare zi, vrea să-i dau acordul meu privind nașterea copilului, nici nu sunt sigur că este al meu, nu știu ce să fac…”Deschid ușa sufletului meu și caut lumina, adevărul doare îngrozitor dar nu atât cât minciuna. Burnițează norii acestei ierni speranțe și visuri de neînțeles în loc de ninsorile albe din anii începutului nostru. Urmează încă o jumătate de an de așteptare…(și totuși copilul n-are nicio vină)

( va urma)