Joc
se ascunde iarna-n primăvară tristă
clepsidra altui timp ne înconjoară
simţim doar fâlfâirea de batistă
pe răni adânci care încep să doară
agăţ privirea-n orizont de şoapte
să tulbur cu retina punţi de vis
dar mă trezeşte-n tânguiri de noapte
speranţa unui dor ce-a fost promis
sădesc o rugă-n glastra de tăcere
o ud cu lacrimi calde –n plină iarnă
să nască din noianul de mistere
speranţa şi pe umeri să ne-o cearnă
decât să strângi tristeţea în pahare
mai bine-n palme strânge apă vie
dezbracă-te de gândurile amare
şi zboară ca un fulg de păpădie
balsam să pui pe rănile ce dor
sorbind o clipă dintr-un calendar
un curcubeu să-l arcuieşti uşor
şi lumea-l va percepe ca un dar
pe răni adânci care încep să doară
simţim doar fâlfâirea de batistă
clepsidra altui timp ne înconjoară
se ascunde iarna-n primăvară tristă.
