Scrisoare pentru fecior

Foto : Amnesiacgirl
Când ai plecat maicuţă, departe-n ţari străine
Noi am rămas bătrâni, neputicioşi pe drum
Nu mai avem putere , parcă nu-i sânge-n vine
Şi ne uităm la viaţă cum se transformă-n scrum
Ştim că n-aveai acasă bani nici pentru o pâine,
De când somer rămas, viaţa ţi s-a schimbat
Copii se vor duce la şcoală ca şi mâine
Şi multe ţi-au rămas în sat de terminat
Din pensii de ţarani, nimic nu putem strânge
Şi taică-tău suspină mereu şi n-are pace
Pe bătătură n-avem o păsăre şi-aş plânge
Degeaba semănăm, nimic nu se mai face
Dintr-o grădină mare şi plină altadată
Cresc buruieni acum, putere nu mai este
Ieşim în prispa casei şi dăm privirea roată
Şi zarea ni se strânge, simţim cum se topeşte
Pe murgul nostru negru ce-l călăreai de mic
L-am dat, că fânu-i scump pe seceta de acum
Căruţa e-n ogradă, o mai păstrăm un pic
Atunci când te-oi întoarce ţi-o trebui la drum.
Mai sunt câteva oi, le-am dat la un cioban
Din când în când un caş mai dă pe la copii
E greu, plătim azi toate, nu mai rămâne-un ban
Nu mai avem măicuţă în casă bucurii
Nevasta ţi-e cuminte, de prunci se îngrijeşte
Cu ziua ea se duce prin sat pe la bogaţi
Aduce seara pâine şi nu mai conteneşte
De tine tot întreabă, pe cel mai mic din fraţi
Eu maică sănatate, aş vrea să ai acum
Să poţi ca să munceşti pentru copii şi casă
De noi să nu ai grijă, e timp pân la Crăciun
Poate ne-o veni rândul, de ce dureri ne apasă.


Doamne, maică tristă … îţi mîngîi sufletul, zîmbeşte
grea-i viaţa pentru toţi, cei duşi şi cei rămaşi
credinţă-n iubire şi în puterea Lui
Cella, sunt asa de multe cazuri de acest fel ca ma ingrozesc.De cate ori aud asa ceva nu pot sa nu scriu ceva.
Cam asa am vrut sa scriu si eu dar nu in versuri. In fiecare zi vedem astfel de lucruri. Am avut in cabinet o fetita de 13 ani care era capul familiei, avand in grija o fetita de 6 ani. Parintii? In Spania.
Primadona, sunt atatea cazuri,la noi sunt mame care au plecat in Spania au lasat copii in grija tatilor care sunt tot timpul bauti si mai rau si-au gasit alti barbati pe acolo si nu se mai intorc,nu mai trimit bani.Copii raman ai nimanui, tatii se ineaca in bautura de necaz si uite asa se duce de rapa familia.
servus…
trist…
numai bine…
Dar adevarat ,Flavius
D-na Maria, foarte impresionant. Mi-a placut foarte mult,versurile: “Nu mai avem putere , parcă nu-i sânge-n vine
Şi ne uităm la viaţă cum se transformă-n scrum”. O zii buna in continuare. Cu stima, Mihaela.
Mihaela, nu poti sa treci napasator pe langa asemenea dureri. Parinti ramasi acasa , fara sprijin la batranete, care nu-si mai doresc decat moartea.Se intampla in Romanaia.