Descântec

Treci, lângă mine este un loc,vibreaza în taină, plin de noroc.De-l iei în seamă şi îl ocupi,  tu simţi dulceaţa dată de stupi,  de sorbi cu grijă polen, culoare, pătrunzi uşor în orice floare. Furi din nectarul strâns într-o viaţă şi te descoperi cu o altă faţă. Prinzînd putere te dai de-a dura, miere şi lacrimi  îţi ung făptura, acest amestec dulce amar tu rostuieşte-l într-un pahar, închină asta  cu tot poporul  numai  aşa schimbi viitorul.

In scăldătoare, pune cicoare, prinde o furnică aşa de mică, rupe cu milă şi o zambilă, prinde-un izvor de un colţişor, scutură-l tare de apa mare şi apoi dezleagă o lume-ntreagă de rătacire, rău în simţire, ceaţă pe minte, spune-n cuvinte câte te dor şi un fior de ai pe trepte, strigă la lume- să te aştepte.

Ziua  tu cheamă, o sânzâiană, roag-o să vină tot pe lumină, fără de nume s-o vadă o lume, să strîngă –n vale, să ia din cale, ura, mânia, chiulul , prostia, să stăm curaţi, neîntinaţi, cu gând de mumă, ţară străbună,   munţi şi izvoare, raze de soare.De izbuteşi să-nfăptuieşti gânduri  de seară, tu vino iară, adu cu tine, tot ce e bine, spală pe faţă a noastră viaţă.