Se discută la tv, se citeşte prin ziare, traiul lor fără reţineri, astăzi e pus pe tapet, care pensie-i mai mică, sau care e cea mai mare, unde s-a greşit la calcul… nu mai vreau să le repet.Dar pe drum când vii la muncă, îi vezi- amarâţi , sărmani, merg încet părând că-noată prin zăpada îngheţată, vor să-şi cumpere o pâine, socotind mereu la bani, frigul repede-i pătrunde printr-o haină deşirată.Pentru ce-au muncit o viaţă şi le-au îndurat pe toate? Trişti şi singuri paşii-şi poartă spre un viitor incert, zilele sunt numărate, se roagă de sănătate, au la cină numai pâine, ceai fierbinte şi-un ou fiert.Te întrebi de ai conştiinţă, pensia nu-i un contract ?Îţi reţine din salariu, când eşti tânăr în putere, să primeşti la bătrâneţe, nu prea mult, măcar exact cât să ai un trai decent şi să nu duci zile grele.Cei ce ţara o conduc şi pe care i-am votat, fac legi pe care le-ncalcă mai apoi cu nonşalanţă, se prefac că ştii, le pasă când unui doctor de sat , îi moare pensionarul când îl urcă-n ambulanţă.Generaţii vor veni, generaţii se vor duce, dacă nu vom avea grijă de ale noastre rădacini, nici măcar pe la morminte nu vom mai avea o cruce şi-n familie vom fi din ce în ce mai străini.De aveţi inimă şi minte, din asistat social, îi veţi da unui părinte, demnitatea lui furată, faceţi legea, dar nu-i luaţi respectul iniţial, vă dorim deci viaţă lungă de persoană asigurată.
Priviţi-le ochii, acum sunteţi fii
Dar timpul tot curge, pe nimeni nu iartă
Curând veţi ajunge părinţi de copii
Luptaţi să aveţi, o altfel de soartă.
În dimineaţa asta mai tare strânge gerul
Imagini ca de basm, la orice pas pe stradă
Senin şi gri apare deasupra noastră cerul
Iar pe pământ troiene sticloase de zăpadă.
Grăbeşti acuma pasul, îngheaţă răsuflarea
Te-mbată peisajul ce-i parcă din poveste
Crăiasa iernii aspră începe judecarea
Acestor vremi prea triste, cu biciul le plesneşte.
Deodată, ochiu-ţi fură- o imagine neclară
Ce zace în zăpadă, ca pe un tron imens
Un om cu o privire îngheţată înfioară
Statuie aşezată pe –al morţii contrasens.
Spre alte orizonturi privirea lui e dusă
Şi lumea care trece priveşte şi se-nchină
O tristă existenţă amară, e distrusă
Plecată prea devreme, în conul de lumină.
Nu vrem să-i ştim povestea, un om fără de casă
Ce viaţa lui pe drumuri, acum a luat sfârşit
Parcă mă roade vina, când pun ceaiul pe masă
Ce nemiloasă soartă, pe dânsul l-a lovit.
Aprind o lumânare şi spun o rugăciune
Un suflet trist ce urcă în ceruri de la noi
Şi viaţa-mi pare iarăşi numai deşertăciune
Nu poţi să cauţi aur, în munţii de gunoi.
La întoarcere, privirea îmi e din nou furată
De locul îngheţat cu lumânarea stinsă
Suntem societatea ce pare condamnată
Că a uitat trecutul şi acum, este învinsă.
Şi-n astă seară, iarăşi, ne strânge tare gerul
Imagini ca de basm, descoperim pe stradă
Senin şi gri apare deasupra noastră cerul
Iar pe pământ troiene sticloase, de zăpadă.
Privim fascinaţi cum iarna dă vieţii o lecţie
În loc de cerneală, o scrie cu lacrimi de ger
Mor viruşi porcini , înnecaţi de o singură frecţie
Şi dorul de vară, pluteşte din piepturi spre cer.
Îngheaţă izvoare, îngheaţă pe ramuri zăpada
Nu latră nici câinii, e linişte , calm şi senin
Tăcută şi albă ne mătură casa şi strada
Te bucuri de focul din sobă şi cana de vin.
Îngheaţă salarii şi pensii îngheaţă pe loc
E criză se ştie, e lumea învinsă de bani
Rămaşi fără sprijin, nu poţi să găseşti un mijloc
Să treci cu vederea o ţară de oameni sărmani.
Mai e o speranţă, pluteşte pe-o rază de soare
Ghiocelul plăpând, ce sfidează a gerului ură.
Un ger supărat învins, de o singură floare
Ce aduce lumină în gând şi-n suflet căldură.
- Marele premiu – Pentru ca-mi place- Ioan Usca
- Cel mai bun blogger dintre scriitori-Adrian Voicu, (Oana e in juriu)
- Cel mai bun scriitor dintre bloggeri-Nea Costache
- Blogul cu cel mai mult umor- Pamflezistul
- Cel mai bun critic literar-x
- Cel mai bun cititor-Ioan Dascalu, Adrian din Satu Mare
- Cel mai bun blogger dintre politicieni-George Serban
- Cel mai bun politician dintre bloggeri-Corina Creţu
- Cel mai informat blogger-Sutu
- Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă-Simona Ionescu, Al 2 lea
- Cel mai gustos blog-Adrian Hadean ( stiu ca e în juriu dar imi place )
- Cel mai bun blog al unui ziarist-Darius Filip, Marius Mina
- Cel mai bun blog anti-băsist -DSN , ( Lilick e în juriu)
- Cel mai fericit blogger-Trexel,Gianina Codita
- Blog de criză sau blogger crizat-x
- Cel mai artistic blog-Sibilla,Cella
- Cel mai bizar blog-x
- Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)-x
- Cel mai bun comentator politic-x
- Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică-Flavius
- Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina)-x
- Cel mai cunoscut dintre bloggeri-Moshe&Mordechai
- Cel mai bun blogroll-Isabellelorelai
- Cel mai bun blog de sport-,,Sportlocal,, al Chinezului
- Cel mai schimbător blog-x
- Cel mai luptător dintre bloguri-Sibilla,Gabriela Savitski
- Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage-x
- Cel mai activ blogger-Cristian Lisandru
- Cel mai prost blog-x
- Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri-Pamflezistul, DSN
- Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă”-x
- Premiul de popularitate-Codi
Foto Amnesiacgirl
Stau pe gânduri câteodată, mă întreb cum poate-o ţară
Din mărirea ei trecută, să alunece-n ocară
Generaţii au plecat, ce-au muncit, a fost degeaba
Astăzi , fiecare –n parte, mult prea lent îşi face treaba
S-au furat cu totul fabrici, la fier vechi s-au dus uzine
Lacomi înghiţeam sintagma, ce ne-a spus că trăim bine
Moştenirea asta tristă… o lăsăm noi la copii ?
Care-i scopul nostru-n viaţă ? Ştim să fabricăm hârtii
Nu vedeţi că pretutindeni, prinşi de-o vrajă generală
Am uitat cu toţi trecutul, parcă nici n-am fost la şcoală
Bogăţia ne-a luat ochii, o vrem cât ai zice peşte
Ia gândiţi-vă voi oare, la ce ne mai foloseşte
În tunelul de lumină, când te duci, nimic nu iei
Toată agoniseala strânsă, maşini, case, dolari, lei
Rămâne să se împartă. Fraţi, încep să se urască
Dându-şi arama pe faţă, caracterul să-şi cunoască
Unde-i iubirea de oameni ? Mila pentru cel sărac ?
Sau pentru cel care luptă, c-o boală de n-are leac
Gândul că părinţii tăi o duc greu, n-au poate lemne
În conştiinţa ta nu sapă, n-are cum să lase semne.
Ai un target de atins, ţinta ta pe scară urcă
Şi părinţii sunt bătrâni, treburile ţi le-ncurcă.
Dragii mei, priviţi în suflet, poate mai avem scăpare
Mugurele suferind al iubirii, e o floare
Daţi-i apă să răzbată din noroi înspre lumină
Şi atunci cupa bucuriei, o să fie iarăşi plină
Ne vom strânge-n braţe taţii, mamele ce plâng de dor
Adunându-ne cu toţii în bătrânul lor pridvor
Raza soarelui mai blândă, iarba verde de acasă
Mâini muncite ce rup pâinea, ca să ne-o pună pe masă
Timpu-i scurt, nu staţi pe gânduri, targetul vostru există
Schimbul se va face astăzi, rupeţi colţul la batistă
Strânge mâna ce-i întinsă către voi doar cu iubire
Ceasul vieţii potriviţi-l, nu-l lăsaţi în amorţire
Împreună suntem tari şi lumea va înţelege
Că omenia-i mult mai mare şi mai sus decât o lege.
Mă învăţa buna poezii
Eram flăcău aşa, de-o şchioapă
În seri de iarnă argintii
Când veneam plin de promoroacă.
Ştiu de la ea c-o nedreptate
Va fi plătită de trei ori
Că-n viaţă poţi să faci de toate
Dar să nu furi, să nu omori.
Străinul care-ţi vine-n prag
La masă să-l pui se cuvine
Şi–n lumea asta, ce ţi-e drag
În suflet pus, o să te aline.
Nu iubi maică, bogăţia
Când ai, să aibă şi ăl sărac
Să stai departe de prostia
Născută după bunul plac.
Furnica să n-o calci în drum
Pe câine, dacă poţi să îl mângâi
De nu faci foc, nu vei avea nici fum
Pui capul liniştit pe căpătâi.
Duşmanul, ca să te iubească
Când te loveşte, dă-i o pâine
Nu-l face maică, să plătească
Că are timp s-o facă mâine.
Din câte lucruri mi-a spus buna
Eu chiar nici unul n-am uitat
Stau în genunchi şi-i sărut mâna
Ea îmi răspunde cu-n oftat.
Trăiţi într-un secol de ură
Vorbiţi nenţeles cu accent
Pe faţă o mimică dură
Furaţi din trecut în prezent.
Culorile mintea ne-o frâng
Simţim izul fals de sudoare
Tăcuţi aghiotanţii tot strâng
Minciuni în ascunse dosare.
Prea mult coarda voastră s-a întins
Prea mult destinul ne-aţi rupt
De noi durerea s-a prins
Pe drumul parcurs prea abrupt.
În apele tulburi de azi
Se scaldă o lume bolnavă
Tu luptă te rog, să nu cazi
Tu luptă să nu bei otravă.
Copii cu speranţe puţine
Ce timpu-au trecut peste veac
Au grijă de noi din ruşine
Căci boala e fără de leac.
Vor creşte, cu mintea lor trează
Tiparele –or rupe şi atunci
Destinul cel bun ce veghează
Va trece prin apele adânci.
Eminescu se tot miră, ce popor noi am ajuns, nu mai cântă nici o liră, se aude numai plâns.
Oameni ce nu au pe mâine, se zbat în dureri şi chin, nu mai au nici neagra pâine, peste tot numai venin.Valuri de şomeri de criză, ce aşteaptă la răscuruce, ne arată suferinţa pe care ţara o duce. În altă parte palate şi în ele graşi ce-njură, nu te lasă nici privirea s-o arunci în bătătură. Au piscine şi grădini, lenevesc fără de treabă, c -au furat averea ţării şi nimeni nu se întreabă.
Omu-n el a strâns durere, sufletu-i e otrăvit, e vreunul c-o părere, că păcatul nu-i plătit ? Martori fără de prihană la strivirea astei naţii, unde-i mintea s-o dăm hrană unei alte generaţii.Poate că cei născuţi astăzi, viaţa bună o vor face,vor pune pâine pe masă în căsuţele sărace şi vor ridica stindardul cât mai sus să-l vadă o lume, România noastră mândră , să-şi rostească al său nume.
Eminescu tot aşteaptă, veacuri pure să se nască, ca dorinţa-i de schimbare mapamondul s-o cunoască.
Sclipiri de lună, trec prin geam
Ochii deschişi priveau departe
Culori, din negru alegeam
La împletirea lor vegheam
Citind parcă o carte.
Timpul grăbit, mai face un pas
Căci universul e mişcare
De vrei cumva să faci popas
Te regăseşti într-un impas
Ce nu are hotare.
Lacrimi de cer, tot poartă vântul
Un vuiet greu alungă norii
Parcă se-ntunecă pământul
Şi alte glasuri sporesc cântul
Îngână plânsetul viorii.
Plecăm şi noi, nu mai e loc
Se duce vremea, să se schimbe
Ea va-mbraca sclipiri de foc
Un brâu de argint plin de noroc
Să înceapă iarăşi, să se plimbe.
Iarnă frumoasă, de ce vrei să pleci
De ce o rază de soare te doare ?
Cu alb conturezi înguste poteci
Şi ochii frumoşi acuma ţi-i seci
Storci lacrimi curate-n izvoare.
Stăpână pe timp, stăpână ţi-i vrerea
Mai stai pe la noi înca-o lună
Atunci când te superi îţi scade puterea
Şi ochii tăi tandri şi dulci cum e mierea
Se-ntunecă precum o furtună.
O rugăminte aveam să-ţi mai fac
Eu ştiu că porţi gerul cu tine
Mi-ar place un om de zăpadă să-mbrac
Să-mi intre în casă, să-i dau cozonac
Chiar dacă poartă patine.
Nu pot să te-opresc, dacă nu mă mai vrei
Dar sper să mai vii pe la mine
O plapumă mare de nea, tu să iei
S-acoperi cu ea gingaşi ghiocei
Şi timpul şi noi vom fi bine.
