Foto : Amnesiacgirl
Selectată de Vania, trebuie să răspund.
1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
Tăind pe înecarea cirezilor agreste.- Joc secund, Ion Barbu
2. Fără să verificaţi, cât e ora?
9,30
3. Verificaţi!
9,35
4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
Subţire, e foarte cald.
5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Verificam corespondenţa..
6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Trec masini mari pe stradă
7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Aseară, am fost la o nuntă.
8. Ce aţi visat ieri noapte?
Iau pastile de somn, nu am visat.
9. Când aţi râs ultima dată?
Râd mai rar, nu-mi aduc aminte.
10. Ce aveţi pe pereţii încăperii în care sunteţi?
Un tablou.
11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
N-am noroc.E inutil să mă gândesc.
12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Un film stiinţifico-fantastic.
13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Bety, căteluşa mea are patru puişori, mici, mici.
14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Prea multe întrebări indiscrete!
15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă!
Am depăşit vârsta de mama , mă apropii de cea de bunică.
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba despre o fetiţă?
Nineta, evident.
17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Augustin.
18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Nici prin gând nu-mi trece.
19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Ţi-ai îndreptat greşelile ? Intră.
20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
Timpul ramas e prea scurt să mai schimb ceva.
21. Vă place să dansaţi?
Acum nu prea.
22. George Bush?
Păpuşă gonflabilă..
23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Ştirile de dimineaţă.
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să primească acest chestionar?
Foto : Amnesiacgirl
Când ai plecat maicuţă, departe-n ţari străine
Noi am rămas bătrâni, neputicioşi pe drum
Nu mai avem putere , parcă nu-i sânge-n vine
Şi ne uităm la viaţă cum se transformă-n scrum
Ştim că n-aveai acasă bani nici pentru o pâine,
De când somer rămas, viaţa ţi s-a schimbat
Copii se vor duce la şcoală ca şi mâine
Şi multe ţi-au rămas în sat de terminat
Din pensii de ţarani, nimic nu putem strânge
Şi taică-tău suspină mereu şi n-are pace
Pe bătătură n-avem o păsăre şi-aş plânge
Degeaba semănăm, nimic nu se mai face
Dintr-o grădină mare şi plină altadată
Cresc buruieni acum, putere nu mai este
Ieşim în prispa casei şi dăm privirea roată
Şi zarea ni se strânge, simţim cum se topeşte
Pe murgul nostru negru ce-l călăreai de mic
L-am dat, că fânu-i scump pe seceta de acum
Căruţa e-n ogradă, o mai păstrăm un pic
Atunci când te-oi întoarce ţi-o trebui la drum.
Mai sunt câteva oi, le-am dat la un cioban
Din când în când un caş mai dă pe la copii
E greu, plătim azi toate, nu mai rămâne-un ban
Nu mai avem măicuţă în casă bucurii
Nevasta ţi-e cuminte, de prunci se îngrijeşte
Cu ziua ea se duce prin sat pe la bogaţi
Aduce seara pâine şi nu mai conteneşte
De tine tot întreabă, pe cel mai mic din fraţi
Eu maică sănatate, aş vrea să ai acum
Să poţi ca să munceşti pentru copii şi casă
De noi să nu ai grijă, e timp pân la Crăciun
Poate ne-o veni rândul, de ce dureri ne apasă.
Foto: Amnesiacgirl
O fiinţă aproape tu de ai, păstrează-i locul cald întruna, când viaţa-i grea nu poţi să dai aproapelui, cerul şi luna.Luna e sus, ea ne priveşte, nu-i totdeauna răbdătoare, tu sufletul ţi-l primeneşte în haina nouă de culoare.
Culoare pune-n viaţa ta, ia tot ce ţi se potriveşte, un rogvaiv de catifea aşterne jos şi te-odihneşte.Odihna-i bună când misterul în braţe tare te-a cuprins şi visător îţi pare dorul ce nu se dă pe lume stins.
Stingi focul mare din inimă, cu lacrimi mari, ce curg întruna, tragi draperia de lumină şi apoi îţi împleteşti cununa.Te rogi la Domnul să te lase să-ţi limpezeşti din suflet chinul, strecori prin pânză de mătase, opreşti durerea, dai veninul.
Venin ce izvorăşti din neguri, te du şi lasă-ne în pace, să trecă razele de soare, prin casele noastre sărace, să curăţăm de fum tot drumul pe care mergem înainte şi îndreptarea să o facem numai din rugi şi jurăminte.
Cu un picior poţi să cutreieri, ţinuturi mari cu largi ecouri, să strângi miros de fân cosit ce creşte zilnic pe platouri, să laşi o mângâiere-n urmă, să prindă stropii mari de ploaie şi să te bucuri de -nceputuri ca un copil într-o copaie.
Foto: Mimi -Noua Zeelanda
Visele la purtător, descifrate-n prag de seară pline ochi de un cald fior, cu miros de scorţişoară, adunate în mănunchi- suflet cu dureri amare, scapără luciri de stea în rubinul din pahare.Magazin non -stop de vise cumpără cine pofteşte,dă la schimb o îmbraţişare şi un zâmbet, mulţumeşte celui care din inimă a rupt puţin să dăruiască, bei izvorul de lumină scurs spre noi să ne- nplinească.Refăcând dorul cel mare, urci drumul spre curcubeu, din amestec de culoare, vei picta vise mereu.
Trubadur de timp şi spaţiu, aduni gânduri în neştire, primeneşti mai multe inimi, cu un vârf de ac subţire, sari în pajiştea de floare din durerea din inimă, rupi din razele de soare şi căldură şi lumină.Magazin de vise-ntregi iei la schimb dureri de mamă, plânsul ei cel chinuit şters cu-a timpului năframă, ţine porţile deschise pentru cei făr de noroc şi tu visele frumoase, dă-le, nu le ţine-n stoc.
Treci, lângă mine este un loc,vibreaza în taină, plin de noroc.De-l iei în seamă şi îl ocupi, tu simţi dulceaţa dată de stupi, de sorbi cu grijă polen, culoare, pătrunzi uşor în orice floare. Furi din nectarul strâns într-o viaţă şi te descoperi cu o altă faţă. Prinzînd putere te dai de-a dura, miere şi lacrimi îţi ung făptura, acest amestec dulce amar tu rostuieşte-l într-un pahar, închină asta cu tot poporul numai aşa schimbi viitorul.
In scăldătoare, pune cicoare, prinde o furnică aşa de mică, rupe cu milă şi o zambilă, prinde-un izvor de un colţişor, scutură-l tare de apa mare şi apoi dezleagă o lume-ntreagă de rătacire, rău în simţire, ceaţă pe minte, spune-n cuvinte câte te dor şi un fior de ai pe trepte, strigă la lume- să te aştepte.
Ziua tu cheamă, o sânzâiană, roag-o să vină tot pe lumină, fără de nume s-o vadă o lume, să strîngă –n vale, să ia din cale, ura, mânia, chiulul , prostia, să stăm curaţi, neîntinaţi, cu gând de mumă, ţară străbună, munţi şi izvoare, raze de soare.De izbuteşi să-nfăptuieşti gânduri de seară, tu vino iară, adu cu tine, tot ce e bine, spală pe faţă a noastră viaţă.
Ce meserie ai ?
Citeşti mai tot ce-ţi cade-n mână, urmezi un cod, eşti poate trist, pleci de acasă o săptămână, se cheamă că eşti ziarist. Zici ştirea din mijloc de ape ce –au inundat gospodării, ajuţi copii ca să scape şi faci mereu fotografii. Nu-ţi pasă de furtuni şi ger, suporţi căldura cea mai mare, te rogi la Dumnezeu din cer, să aibă de noi îndurare. Pe faţa ta amare lacrimi se strâng şuvoi pentru bătrâni, când la sfârşit de viaţă află că-n casă nu mai sunt stăpâni.
Şi ce rezolvi ?
Tu lupţi cu vorba, cu cuvâtul, să mai rezolvi azi o problemă şi disperarea-ţi taie avântul, poţi chiar uşor sări din schemă. Supervizează un şef mare, ce ştire ai adus cu tine, strecori şi apele murdare, vrând adevărul a-l susţine. Dar când cuvântul tău atinge cu adevărul vreun obraz, ia foc , nimic nu-l poate stinge, pe loc se-toarce un macaz. Eşti o ţigancă împuţită, nu cunoşti reguli, n-ai habar, o meserie pătimită, fără un ban în buzunar.Te prinde noaptea pe la porţi, să apară unul să declare, eşti nemâncat abia suporţi, însă duci ştirea la ziare.
Mai poţi ?
Intri cu teamă prin palate şi calci cu grijă pe covoare, aprtamentul tău e-n rate şi abia cumperi de mâncare, iei situaţii în răspăr, cauţi o pată să apară şi atunci când vezi un adevăr, îl simţi, începe să te doară. Eşti ostenit, târziu în noapte, ieşi din metrou şi n-ai o pâine, treci în revistă alte fapte şi aşa aştepţi ziua de mâine.
Foto: Amnesiacgirl
Neam de daci şi de romani
Fără tată, doar cu mumă
Ce-au trăit aici de ani
Muncind glia cea străbună
Când zici ţară, tu vezi munţii
Vezi câmpia roditoare
Curcubeu, la baza punţii
Ape pure în izvoare
Teritoriu de poveste
Prins în harta amintirii
El a fost mereu şi este
Locul sfânt al nemuririi
Un popor vrednic şi drept
Locul acesta îl sfinţeşte
Cum mama la al său piept
Prunc mângâie şi hraneşte
Să ai forţă să învingi
Duşmani mulţi ce ne vândură
Strângem bucuria-n chingi
Suferim privind la ură
Duca-se iar pe pustii
Vrem în pace să trăim
Timpurile nu-s târzii
Mai putem să construim
Doar unirea ne mai ţine
Pe aici nimeni nu trece
Crescu ţara din suspine
Leagăn cald cu apă rece
Urmaşi suntem şi visăm
La o Românie mare
Gândurile ce le avem
Mai au semne de –ntrebare
Incotro ne ducem toţi
De ce nu vedem cărarea
Sunt în ţară prea mulţi hoţi
Cine poate şti urmarea
Statul care ne conduce
Încă lecţia n-o ştie
Suntem toţi într-o răscruce
Căutând lumina vie
Voi ce staţi la cârma ţării
Din prea mult vă faceţi plinul
Puneţi lacăte comorii
Că vă atinge destinul
Veţi plăti, orice minciună
Ce o spuneţi printre dinţi
Noi v-am împletit cunună
Şi am crezut că sunteţi sfinţi
Mai avem încă răbdare
Mai sperăm în viitor
O să vină clipa în care
S-o trezi acest popor.
Foto: Amnesiacgirl
Când simţi către tine cum zboară
Doar gânduri de bine, alese
Nu ceri, dar primeşti o comoară
Ce viaţa artistic ţi-o ţese
Vezi albul din negru absolut
Sclipirea din stropii de ploaie
Desenul din oala de lut
Lumină, la tine-n odaie
Prietenii, de-i ai lângă tine
C-o vorbă ţi-aduc alinare
Te scapă de grele suspine
Cu un vers,c-un cântec, c-o floare
Prietenii gânduri trimit
Spre sufletul tau în visare
Stai treaz cu motorul pornit
Spre o nouă si mare schimbare
Trezeşti adormite secunde
Trăieşti fiecare minut
Păstrezi numai clipe profunde
Şi –n faţa iubirii eşti mut
Spre ei balanţa ta- înclină
Poteca o vezi şi e dreaptă
In noapte descoperi lumină
Pe scară, urci treaptă cu treaptă
Mi-s dragi de îmi vine să plâng
Şi-n seară, pe cer de-o fi lună
Cu mâinile raze-o să strâng
La toţi să-mpletesc o cunună.
Foto: Trexel
Luluţa sunt şi-s bucuroasă
Că azi avem o sărbătoare
Tătălui meu, când vine acasă
Eu o să-i dăruiesc o floare
Aş vrea să-i spun cât îl iubesc
Că el mă creşte şi mă-nvaţă
Eu nici măcar nu îndrăznesc
Să trec peste a sa povaţă
Aş vrea să pot să prind în mână
Tot ceru-albastru fără nori
Şi-n orice zi din săptămână
Să-i dăruiesc şapte culori
E tatăl meu cum altul nu-i
Şi nu l-aş da pe lumea toată
Cănd ai părinţi la căpătâi
Te simţi mereu, cea mai bogată.
Foto: Cristian China Birta
Ne merităm supliciul ? Sau dăm vina pe soartă
Când nu putem deschide a gândului grea poartă ?
Nu mai vedem departe, orbirea chiar începe
Unde e cel ce ţara în planuri o concepe ?
Există oare omul născut fără de vină
Să ducă naţiunea spre pace şi lumină ?
Am ascultat prea multe discursuri, prea bizare
Nu au făcut lumină, nici pâna la hotare
Ne zbatem cu putere, dar ne lovim de-un zid
Ne căutăm speranţe în planuri de partid ?
Mai e puţin şi-ncepe în ţară agonia
Acolo sus, ce întreabă/răspunde ideologia
Când vor putea dispare atâtea reci mistere
Şi vor ridica mâna ce-i strânsă pe putere ?
Sunt trecători prin lume, lasă doar unii semn
Acei a căror viaţă se desfăşoară demn
Românul nostru-i bun, răspunde la ecou
El şi-a iubit trecutul, iubeşte şi ce-i nou
De-l înşelaţi odată, o să vă ţină minte
Pentru adevăr, dreptate, merge doar înainte
Şi vai de cel ce traiul şi-l face fără lege
Românul chiar gândeşte şi toate întelege
Pe cel ce neamul său îl face de ruşine
Şi minte aşa pe faţă, ia bunuri pentru sine
Aduce ţara-n pragul prapastiei ? Să ştie
Nenumăraţi suntem cu dor de-o Românie
Înaltă şi deşteaptă, frumoasă ca un vis
Cu-înalţătoare gânduri, cu sufletul deschis
Când nu vom mai putea să suportăm prostia
S-o deştepta speranţa şi cinstea şi mândria
Copii o să rămână în ţară să muncească
Şi vor spăla cu lacrimi o vatră românească
Să rămână curată, în cinste, astei naţii
Un leagăn de iubire a noii generaţii.
